Cel puţin, asta arată un sondaj Eurostat, deşi posibilitatea ca gospodinele românce să dedice mai mult de cinci ore zilnic îngrijirii casei şi familiei este una foarte mare. Potrivit datelor Eurostat, o femeie din România petrece, în medie, peste cinci ore pe zi muncind în propria gospodărie și având grijă de familie. Adică 35 de ore pe săptămână, 140 de ore pe lună. Ore neremunerate.
Potrivit aceluiaşi studiu, bărbaţii alocă doar trei ore pentru aceleaşi activităţi.
Când vine vorba despre îngrijirea copiilor, a bătrânilor sau a persoanelor cu nevoi speciale din familie, 46% dintre românce alocă pentru asta măcar o oră pe zi, comparativ cu 25% dintre bărbații români, arată Indexul Egalității de Gen la nivel de UE pentru 2019, publicat anual de Institutul European pentru Egalitatea de Gen.
Jurnaliştii de la Libertatea au intervievat pe acest subiect mai multe femei, de vârste diferite, toate familiste. Cristina C. are 52 de ani şi a fost consilier de probațiune. Spălatul, gătitul, călcatul rufelor, îngrijirea copiilor, a bătrânilor şi a persoanelor cu dizabilităţi din familie cărora li s-a dedicat a resimţit-o ca pe o „jertfă”.
Pentru această muncă neremunerată căreia i-a dedicat aproape toată viaţa nu a primit nici măcar recunoaştere.
„Când ai trei copii și nicio bunică în preajmă, ești un erou. E ceva colosal și neapreciat. Soțul zice de multe ori «Ce ai făcut?». El nu vede că tu din sufragerie până în baie ai ridicat ceva de pe jos și ai mai luat două scame de pe covor. Rutina asta nebună pe care o ai în spatele copiilor, făcând pentru familie și pentru ei toate lucrurile astea”, spune Cristina pentru susrsa citată.
Citeste si Criză de prostituate în Europa. Statul cu cel mai mare „deficit de personal”: „Este dificil!”
Soțul a fost „doar furnizor de venituri și omul cu concediile”, dar „la teme, la mâncare, la gospodărie nu s-a implicat niciodată”.
Așa a învățat de la mama ei, că soțul trebuie lăsat în pace, că altfel pleacă la alta.
„Eu mereu îi spuneam mamei mele: uite, soțul meu nu se implică, nu face. Ea zicea «degeaba o să îi ceri, că bărbații de regulă nu fac». Avea preconcepția asta greșită, pe care mi-a inoculat-o. Străduiește-te să faci ce poți, cât poți, că nu va face nimeni în locul tău nimic. Împarte-le cum poți, nu îl solicita. Că l-ai solicitat o dată, de două, de trei ori, nu îl vezi deschizându-se spre asta. Și chiar așa am făcut, nu l-am mai solicitat.[…]
Tata era degrevat de toate, că avea, în ghilimele, un serviciu foarte obositor. Era CFR-ist. Avea un job în trei schimburi. El mereu spunea că e obosit. Din copilărie îmi aduc aminte că tata era mereu într-o cameră și citea presa, cărți și dormea”, povestește Cristina.
În plus, educația religioasă pe care a primit-o i-a întărit credinţa că ea este responsabilă pentru casă şi familie, în timp ce responsabilitatea soţului estea doar aceea de a aduce bani în casă.
„Fiind crescută de părinți creștini practicanți ortodocși foarte mult, m-au învățat ce înseamnă jertfa, sacrificiul, renunțarea, dar să le practic, nu doar să vorbesc despre ele. Nu zic că a fost o educație rea. Nu știu ce să zic. A fost greșită într-un fel. Am aplicat-o greșit”, spune femeia.
La nivel mondial, munca neplătită din gospodării, făcută de fete și femei, dacă ar fi evaluată la salariul minim, ar avea o contribuție la economia globală de cel puțin 10,8 mii de miliarde de dolari pe an, de peste trei ori dimensiunea industriei tehnologice globale, arată un raport Oxfam International.