Cătălin Bordea, primele declarații despre divorț. Comediantul a recunoscut că el și Livia nu mai formează un cuplu și că au semnat actele de divorț. Acesta a ținut să precizeze că nu a existat un motiv clasic pentru care relația lor s-a finalizat.
Totodată, a cerut presei din România să li se respecte intimitatea și perioada grea prin care trec. „Oamenii se mai și despart. Eu și Livia, din păcate, facem parte dintre acești oameni, începând de astăzi, după ce am semnat actele de divorț. Pot spune doar că niciun motiv clasic nu a dus la această separare și rog presa să îi respecte și ei suferința. O poveste s-a încheiat, însă sunt altele frumoase care rezistă și care dau dovadă de putere. Să ne concentrăm pe ele. Mulțumesc!” , a fost mesajul transmis de Cătălin Bordea pe rețelele sociale.
Livia Bordea a recunoscut recent că trece printr-o perioadă mai dificilă și că se confruntă cu tot felul de stări mai ciudate, acesta fiind, se pare, și motivul pentru care s-a separat de soțul ei.
„Citeam azi undeva că depresia e atunci când corpul tău luptă să supraviețuiască, iar creierul vrea să te omoare. Probabil că, dacă ai fost în locul ăla întunecat, știi exact despre ce vorbesc. Pentru că eu am fost. Mi s-a spus că e moft, că pot sa trec peste, că trebuie doar să vreau. Ei bine, nu. Nu e suficient să vrei. Pentru că nu ai de unde să vrei.
Când nu există motiv să te trezești dimineața, când ai prefera să mori în loc să deschizi ochii după o noapte oricum nedormită… Când nu găsești explicație pentru starea îngrozitoare în care te afli, lume dragă, nu e suficient doar să vrei. Nu știu de ce scriu asta… Dar o să scriu. Pentru cei care cred că, dacă zâmbești mereu, automat ești fericit mereu. Poate ești. Dar e posibil să nu fii. Eu n-am fost.
Eu m-am trezit din somn plângând în hohote, aparent fără vreun motiv. Eu am dormit câte o oră pe noapte, timp de o lună. Eu am băut doar cafea și am mâncat biscuiți o bună perioadă. Altceva nu puteam. Tot ce știam e că eu nu mai pot așa. Mă priveam în oglindă și încercam, printre lacrimi, să mă adun.
Să îmi spun că sunt bine, că e o fază, un moft, cum mi se tot repeta. Dar tot ce îmi doream era să dispar. Mi s-a pus diagnostic, mi s-au recomandat pastile. Nu le-am vrut. Am plecat de unde eram… și eram în Paradis. Am luptat singură și nu știu dacă asta a fost cea mai bună alegere. Dar așa am știut eu să procedez. Nu mă plăcea nimeni și nu plăceam pe nimeni.
Încet, încet, și numai eu știu cum, mi-am revenit. Cred. Am ajuns să mă cunosc mai bine, pentru că durerea e bună profesoară. Am renunțat la oameni și am câștigat alții. Am învățat că tristețea asta profundă e chinuitoare, e paralizantă, dar se poate trece peste. Știu… Scriu asta pentru că acum 4 ani (n.r. – în 2012) nu eram bine deloc. Dar azi sunt”, a scris Livia Bordea, acum ceva vreme, pe Facebook.