Cătălin Predoiu vrea modificarea legii privind interceptările folosite ca mijloace de probă într-un proces penal

Proiectul de lege completează alin. (1) al art. 21 „în sensul prevederii exprese a faptului că dispoziţiile art. 143 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală (C.p.p.) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul convorbirilor sau comunicărilor interceptate ca urmare a derulării de către organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale a unor activităţi autorizate, convorbiri sau comunicări care au fost transmise organelor de urmărire penale. În aplicarea art. 21 alin. (1) completat potrivit prezentului proiect de lege, convorbirile, comunicările sau conversaţiile interceptate ca urmare a derulării unei activităţi specifice culegerii de informaţii autorizate în condiţiile Legii nr. 51/1991, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării într-un dosar penal, dacă sunt folosite ca mijloace de probă în respectivul dosar, vor fi redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal certificat pentru autenticitate de către procuror. De asemenea, convorbirile, comunicările sau conversaţiile purtate într-o altă limbă decât cea română vor fi transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret, care are obligaţia de a păstra confidenţialitatea”, potrivit anunţului făcut de Cătălin Predoiu, miercuri pe blogul personal.

De asemenea, iniţiativa legislativă propune introducerea unui nou alineat la articolul 21 din Legea privind securitatea naţională a României. 

Astfel, textul propus prevede faptul că verificarea legalităţii înregistrărilor rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, efectuate cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1991, dacă aceste înregistrări sunt folosite ca mijloace de probă în procesul penal, se face de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia îi revine, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, în procedura de cameră preliminară.

Verificarea legalităţii înregistrărilor, a procedeului probatoriu prin care înregistrările au fost obţinute se va face prin raportare la prevederile Legii nr. 51/1991, având în vedere că activităţile specifice culegerii de informaţii au fost autorizate prin raportare la dispoziţiile art. 14 şi 15 din lege, iar încheierea şi mandatul se emit potrivit art. 17 din acelaşi act normativ.

Alte articole

Prima vizită în România a unui ministru de Interne al Ucrainei, după mai bine de 20 de ani. Peste 82.000 de ucraineni la noi în țară, de la începutul războiului

Ministrul de Interne doreşte un proiect de lege care să mentioneze clar ce medicamente au voie să ia şoferii, înainte să urce la volan

„Având în vedere faptul că în practică pot exista cauze penale în care sunt utilizate ca mijloace de probă înregistrări rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, autorizate în condiţiile Legii nr. 51/1991 şi în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, procedura în camera preliminară s-a încheiat dispunându-se începerea judecăţii, procedura de verificare a legalităţii de către judecătorul de cameră preliminară reglementată de alin. (11) al art. 21 nu se va putea aplica. Pentru aceste cauze în care judecata a început, legalitatea acestor înregistrări şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute se verifică de instanţa învestită cu soluţionarea cauzei”, arată sursa citată.

Textul propus prevede expres şi faptul că nelegalitatea respectivelor înregistrări şi a procedeelor probatorii poate fi invocată până la primul termen de judecată cu procedura completă după intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă încălcările nu sunt sancţionate cu nulitatea absolută.

Propunerea legislativă a fost formulată în vederea punerii în acord a legislaţiei cu normele constituţionale constatate a fi încălcate prin Decizia Curţii Constituţionale nr.55/2020 şi are în vedere următoarele considerente:

„Decizia nr. 55/2020 este o decizie interpretativă – instanţa de contencios constituţional nu a constatat neconstituţionalitatea pură şi simplă a prevederilor art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală, ci a stabilit care este singura interpretare care respectă prevederile Constituţiei, şi anume că înregistrările rezultate din efectuarea activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, nu pot constitui mijloace de probă în temeiul art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală întrucât legea nu reglementează o procedură de contestare a legalităţii acestora”, arată Predoiu, pe blogul său.

Ministrul Justiţiei mai spune că deoarece este vorba despre o decizie interpretativă referitoare la dispoziţii din Codul de procedură penală, care stabileşte unicul înţeles constituţional al prevederilor legale avute în vedere de decizie, nu se impune o intervenţie legislativă asupra Codului de procedură penală.

Decizia CCR 55/2020 arată că înregistrărilor rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii autorizate potrivit Legii nr. 51/1991 li se poate conferi calitatea de mijloc de probă în procesul penal, cu condiţia ca prin lege să fie reglementată o procedură clară şi adecvată, care să permită verificarea efectivă a legalităţii lor, atât a mijlocului de probă (înregistrările în cauză), cât şi a procedeului probatoriu prin care au fost obţinute.

Prin urmare, „o intervenţie legislativă pentru a reglementa procedura de verificare a legalităţii acestor înregistrări şi procedeelor probatorii prin care acestea au fost obţinute trebuie operată asupra Legii nr. 51/1991, care în prezent reglementează în art. 14 – 19 procedura de autorizare a activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, iar în art. 21 obligaţia de transmitere către organele de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, a datelor şi informaţiilor de interes pentru securitatea naţională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, împreună cu convorbirile şi comunicările interceptate, sau, după caz, de  imaginile înregistrate în cadrul acestor activităţi, care sunt însoţite de conţinutul digital original al acestora”, mai afirmă Cătălin Predoiu.