Cătălin Tolontan, noi dezvăluiri legate de Gala Bute: Unde s-au pierdut 1,2 milioane de euro

„Pentru Rudel Obreja, creditul a fost lin ca un vis de copil. Peste noapte, organizatorul Galei Bute a dormit genul acela de somn continuu (stresaţii știu despre ce vorbim, că ne lipsește!) care se consumă într-o clipită și din care te deștepţi odihnit.

Închizi ochii pe 29 iunie 2011 și-i deschizi a doua zi, pe 30 iunie, proaspăt ca la începutul lumii. Îngîîî, îngîî… Urmează un telefon de la cabinetul Elenei Udrea către cabinetul unui director din BRD și devii mai bogat cu 10 milioane de lei, fără alte garanţii decît promisiuni de plată.

O bancă generoasă

Rudel a urcat cu liftul în zăpezile perene ale etajului 15, acolo unde stau artizanii Societe Generale. S-a întîlnit ”cu marele șef”, după cum a mărturisit fostul boxer unor apropiaţi în acele zile. Apoi, ”marele șef din turn l-a sunat la rîndu-i pe ”marele șef din Sucursala Academiei”.

Alte articole

Pronunţarea ÎCCJ asupra cererii de eliberare a Elenei Udrea, amânată pentru 12 decembrie

Elena Udrea va ieși din închisoare? Magistrații decid ce se va întâmplă cu fosta blondă de la Cotroceni

Cei 10.175.168 de lei erau rezolvaţi și (doar pentru că trebuiau să poarte un nume) a fost încheiat Contractul de credit 140 din 30.06.2011 între BRD și Europlus Computers SRL (facsimil). Pentru ce a urmat, a fost esenţial ca ministerul să-l convingă pe Obreja că primirea creditului fără garanţii e o favoare acordată de stat.

Banca plătește banii imediat. Pe 1 iulie, la 24 de ore de la întocmirea actelor, Obreja face prima plată din contul BRD: o agenţie de turism primește echivalentul a 3.000 de euro (nu vă încărcăm cu detalii, a vantajul de a fi cititor, nu ziarist).

”În mod normal, un asemenea credit nu se acordă fără garanţii” Angajat al BRD, audiat de DNA în dosarul Galei Bute

“Acum, serios, ce garanţie mai puternică decît statul există? E garanţia supremă la un credit”  Angajat din sistemul bancar

 Discuție cu doi bancheri (cu care n-am discutat)

– Cînd se acordă…
– Întîi de toate, conversația se poartă fără să ne menționați. Practic (zîmbește) puteți folosi explicațiile, dar nu ne-am văzut niciodată și n-am vorbit. Despre Gala Bute vreți să discutăm, am văzut cazul la banca respectivă.

– De acord! Nu vă identificăm, nu ne-am întîlnit, dar folosim ce ne spuneți. Începem. Cînd se acordă un credit, românii știu că trebuie să aibă garanții.
– Vă referiți la garanții palpabile.

– Așa le numiți în bănci?
– Le numim în mai multe feluri.

– Adică imobile, scrisori de garanție, terenuri sau alte bunuri… Fără ele se acordă credit?
– (Unul dintre bancheri se dă un pic cu scaunul în spate) Se mai întîmplă să se acorde și fără garanții. (Corpul i se curbează ușor, ca o frunză de ficus spre lumină) Vă explicăm  de ce. Piața s-a dovedit adversă ideii de garanții palpabile. Adică oamenii sau firmele nu au aceste garanții, dar noi, ca bănci,  avem obligația de a finanța economia. Și atunci asociem niște probabilități actului de creditare.

– În cazul acesta banca respectivă a dat un credit de 10 milioane de lei fără garanție.
– Se mai întîmplă. Banca aceea s-a uitat, probabil, la evoluția ulterioară a cash-ului generat de debitor. E o metodă folosită tot mai frecvent.

– Mai exact, banca s-a uitat la cash-ul generat de minister în acest caz, că ei plăteau din bani europeni.
– Da. Însă să știți că au fost situații în care firmelor plătite din bani europeni nu li s-a decontat tot de către finanțatori și băncile au înregistrat pierderi? Și asta cînd discutăm despre un comportament onest al debitorilor. Din păcate,  în ultima vreme se simte un comportament deviant al unor debitori. Pur și simplu, unii clienți, persoane sau firme, au impresia că fac o favoare băncii restituind creditul. Și voi, în media, aveți o contribuție în propagarea ideii că  băncile sînt rele și merită penalizate. Ceea ce nu e în regulă!

– Și în cazul Galei Bute au intervenit cîteva tăieri dinspre minister, dar creditul s-a plătit.
– Cum?” 

Citeşte mai mult pe tolo.ro

Prin rechizitoriului din 6 noiembrie, procurorul de caz a dispus trimiterea în judecată a fostului preşedinte al Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja, pentru fapte corupţie, şi scoaterea de sub urmărire penală sau neînceperea urmăririi penale, după caz, faţă de reprezentanţii Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministerului Economiei, companiilor naţionale şi ai Federaţiei Române de Box implicaţi în săvârşirea faptelor care formează obiectul prezentei cauze.

Luni, însă, procurorul şef adjunct al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a infirmat acest rechizitoriu, considerând că acesta este nelegal în privinţa soluţiei de neurmărire dispuse cu privire la funcţionarii implicaţi, dar şi a calificării faptelor reţinute în sarcina lui Obreja.

Astfel, şeful procurorului de caz apreciază că „soluţia de neurmărire cu privire la Ariton Ion şi la reprezentanţii companiilor naţionale care au sponsorizat Federaţia Română de Box este greşită, fiind necesară continuarea urmăririi penale cu privire la săvârşirea de către aceste persoane a infracţiunilor prev. de art. 13, indice 2, din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare rap. la 248 C.p.”, respectiv pentru abuz în serviciu.

Departamentul de Luptă Antifraudă (DLAF) a sesizat DNA, în aprilie 2012, în legătură cu posibile acte de corupţie şi alte fapte penale comise în principal de Rudel Obreja, în contextul organizării galei „Campion pentru România”.

În nota de control întocmită de inspectorii DLAF şi înaintată DNA, document obţinut de MEDIAFAX, a fost descris modul în care Rudel Obreja, atunci preşedinte al FRB, a dat dreptul de exclusivitate în organizarea galei de box „Campion pentru România” unei firme care îi aparţinea tot lui.

În baza acestui contract de exclusivitate, firma lui Obreja, Europlus Computers SRL, a obţinut, prin negociere directă de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), condus la acel moment de Elena Udrea, un contract de 10.175.168 de lei, având ca obiect „Promovarea brandului turistic al României”. Valoarea a fost stabilită în baza unui studiu întocmit de The AdComp – Divizia de Publicitate SRL, la comanda Europlus Computers, valoare pe care MDRT „şi-a însuşit-o”.

Inspectorii DLAF au ajuns la concluzia că firma lui Rudel Obreja nu avea în niciun caz capacitatea tehnică şi profesională de organiza o asemena gală sau de a presta servicii de promovare a României ca destinaţie turistică şi a brandului naţional. Cu numai două luni înainte de organizarea galei, firma lui Obreja, Europlus Computers, care avea patru angajaţi – doi part-time cu patru ore pe zi şi doi part-time cu două ore pe zi – şi-a adăugat ca activităţi secundare „serviciile de reprezentare media” şi „Activităţile agenţiilor de publicitate”. Firma însă nu a angajat vreun specialist în aceste domenii, din datele ITM reieşind că până la momentul la care a primit contractul de la minister a avut aceiaşi patru angajaţi: un contabil, un subinginer electronist, un inginer electromecanic şi un consilier juridic.

În aceste condiţi, DLAF a ajuns la concluzia că MDRT a încheiat contractul cu firma lui Obreja în baza exclusivităţii pe care aceasta o primise de la Federaţia de Box condusă tot de el.

Imediat după obţinerea contractului de la MDRT, firma lui Obreja a luat un credit de la BRD, garantând cu sumele ce urmau să fie obţinute din acest contract. MDRT a plătit, la 1 februarie 2012, o primă tranşă din contract, în valoare de 8.116.800 de lei. Banii au intrat în contul de trezorerie deschis de BRD pentru a-şi primi banii din contractul dintre MDRT şi Europlus Computers. Plata s-a făcut din bugetul MDRT, însă urma să fie decontată din Fondul European de Dezvoltare Regională. Cererea de rambursare a fost depusă în 16 februarie, însă autoritatea de management a acestui proiect în România a suspendat verificarea ei, până la încheierea controlului DLAF.

„Pentru majorarea artificială a valorii cheltuielilor efectuate în legătură cu organizarea galei, în corespondenţa cu DLAF, SC Europlus Computers a invocat plăţi în valoare de 239.493,82 de lei care nu pot fi considerate ca fiind efectuate pentru organizarea reuniunii de box profesionist şi care nu au legătură cu activităţi de promovare a României. Aceste cheltuieli se referă la bilet de avion pentru Denisa Obreja, haine la comandă pentru Rudel Obreja, comisionul din vânzarea biletelor de intrare la gală, servicii de cazare şi masă achiziţionate înainte de încheierea contractului cu MDRT pentru un grup de persoane care nu sunt angajaţii Europlus Computers SRL, dineu după gala de box din 9 iulie sau servicii de consultanţă prestate în perioada iulie 2011 – ianuarie 2012”, arătau inspectorii DLAF în documentul de control transmis DNA şi obţinut de MEDIAFAX.

Valoarea totală a contractului dintre Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Europlus Computers a fost de 1,93 milioane de euro fără TVA.

La 1 noiembrie 2011, MDRT anunţa că firma lui Rudel Obreja va încasa suma de 1,53 milioane euro, fără TVA, cu aproape 400.000 euro mai puţin decât valoarea din contract, întrucât nu şi-a îndeplinit unele obligaţii.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului arăta, în aprilie 2012, că sesizările DLAF către DNA se referă strict la activitatea societăţii comerciale care a organizat Gala Bute, nu la activitatea ministerului.

Conform ministerului, procedura de achiziţie publică pentru desemnarea prestatorului de servicii de publicitate pentru acest eveniment a fost stabilită în conformitate cu procedurile legale în vigoare, aşa cum sunt ele prevăzute de OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

De asemenea, MDRT preciza că, în urma analizării respectării prevederilor contractului de prestări servicii de publicitate dintre minister şi societatea comercială care a organizat gala de box, a constatat că nu toate activităţile stabilite în contract au fost îndeplinite şi, prin urmare, aşa cum prevede contractul, a achitat doar o parte din suma iniţial stabilită. Astfel, MDRT a decis să achite doar 1,54 de milioane de euro (fără TVA), în timp ce suma stabilită iniţial în contract a fost de 1,93 de milioane de euro (fără TVA).