„Nu plec nicăieri, voi scrie în continuare în Gazetă. Vom continua să lucrăm la investigații, care se vor extinde ca domenii de interes și vor merge pe blog, pe GSP și în publicațiile Ringier. În plus, voi încerca să ajut, în redacțiile Ringier, începând cu Libertatea, la confirmarea valului de jurnaliști tineri, care au nevoie să creadă în valoarea lor și în viitorul profesiei”, scrie Cătălin Tolontan pe Tolo.ro.
De asemenea, fostul redactor şef al GSP anunţă că odată cu trecerea Gazetei la Ringier, noul trust a acceptat să predau dreptul și responsabilitatea de a conduce redacția lui Cătălin Țepelin, colegul meu mult mai tânăr.
Înnoirea generației la vârf în GSP a fost condiția pe care am pus-o încă din primul drum la Zurich, cu luni în urmă. E parte a procesului de integrare.
Nu înseamnă că mă despart de Gazetă. Voi continua să scriu des în GSP, să particip la viața redacției și simt că e corect să lăsăm generației proaspete destul aer ca să se dezvolte, ajutând cum putem.
Voi încerca să contribui, în Ringier, începând cu Libertatea, la confirmarea unei noi vițe de ziariști.
Puștii de la Ringier sunt deja lansați, au nevoie de propria exigență, de încredere în sensul efortului și în viitorul profesiei. Munca va fi una de coordonare jurnalistică.
Noul redactor-șef al GSP, Cătălin Țepelin, are 39 de ani și lucrează în această redacție de când abia împlinise 18 ani. A fost reporter, redactor, om de teren și editor de subiecte, șef de secție și, de un deceniu, responsabil cu întreaga dezvoltare digitală a Gazetei. Cătălin a urcat pas cu pas, fără scurtături, cu o loialitate netulburată față de profesie. Am pregătit de mulți ani acest moment, ca pe o succesiune firească.
Noul redactor-șef al Gazetei Sporturilor și al siteului GSP a ajuns la o vârstă și la o experiență cu care îmi e superior pe atât de multe planuri! Energic, onest și talentat, Cătălin va adăuga ani de viață acestui titlu fondat în 1924 ”în slujba sportului românesc”. Vă mulțumesc tuturor!
Gazeta și sportul sunt mai importante decât oricare dintre noi și istoria lor merge, necurmată, înainte”, conchide Tolontan.