Crestele abrupte ale Fagarasului au facut ca in mintea oamenilor sa inghete si cateva intamplari zguduitoare, ce nu pot fi sterse niciodata, scrie jurnalul.ro. In 17 aprilie 1977 avea sa se produca cea mai mare tragedie montana consumata vreodata in Romania. O avalansa si cateva secunde au facut sa dispara 23 de persoane.
Rigoarea germana este recunoscuta peste tot in lume. La Sibiu, influenta germana a fost mentinuta in perioada comunista in ciuda dorintei de spalare a creierului impusa de vointa de a promova omul de tip nou. Pasiunea nemtilor pentru schi, recunoscuta pe plan modial, a fost adoptata si la Scoala Germana nr. 1 din Sibiu, acum Liceul Brukenthal. Excursiile montane, drumetiile si sporturile de iarna faceau din scoala germana un spatiu de invidiat, cu atat mai mult, cu cat accesul romanilor in grupele de elevi care participau la actiuni era permis numai de calitatea de elev al scolii. In rest, doar etnici germani.
O NOUA VIATA. Daca toate scolile din orasul in care Nicu Ceausescu a fost prim-secretar erau obisnuite cu „plimbarile” de ecologizare a cartierelor sau parcurilor, Scoala Germana nr. 1 Sibiu facea distinctie prin excursiile organizate pe munti si scoala sa de schi. Cu mici exceptii, profesorii si elevii de acolo nu erau straini de alunecatul in zigzag pe zapada. In aceste conditii, sub comanda profesorului Richard Schuller (48 ani), un grup de 20 de elevi ai scolii si alti doi profesori au plecat la mijlocul lunii aprilie 1977 la Balea Lac, intr-o excursie de schi. Pentru doua zile, grupul a fost insa nevoit, alaturi de alti turisti aflati in cabana Balea Lac, sa ramana in camere. „A fost o ninsoare greu de imaginat. Doua zile si doua nopti a nins fara incetare. In duminica aia nenorocita, cand s-a o oprit ninsoarea, cabanierul mi-a spus ca, din cauza viscolului, zapada aproape acoperise cabana. Au fost nevoiti sa iasa pe un geam din spatele cabanei, de la WC, si sa lopateze cateva ore bune pentru a elibera usile si asa sa poata iesi la aer”, sunt primele amintiri ale lui Liviu Miu, adjunctul sefului Salvamont Sibiu din anii 70 . Liviu a coordonat activitatea de cautare a grupului inghitit de zapada.
DUMINICA NEAGRA. In jurul orei 10:00, sub indrumarea profesorilor Schuller, Sigrid Avram si Anneliese Frisch, cei 20 de elevi plecati in excursie au pornit sa urce pe Saua Caprei, locul ideal pentru schiat. Alaturi de grup s-a atasat si inginerul Alexandru Samoil din Brasov, un experimentat al muntelui. „Unul dintre elevi, mai uituc, a anuntat ca se intoarce la cabana pentru ca isi uitase ochelarii de schi. A fost sansa lui”, mai spune Liviu. La intoarcere a ramas mut. Era singur. Nici unul dintre profesorii sau colegii lui nu se mai afla pe partie. „A fost o tragedie greu de imaginat. A anuntat cabanierul si asa am aflat de nenorocire. Era in jurul orei 10:00 cand s-a produs avalansa prin alunecare. Este una dintre cele mai perfide avalanse. Nu face zgomot. Stratul de zapada aluneca in falii mari.” Dupa doua zile de ninsoare, zapada pusa in miscare de avalansa a trecut peste Lacul Balea si aproape ca a acoperit Vila Paltinul, rezervata cuplului Ceausescu. In zona in care a lovit casa prezidentiala geamurile au fost sparte.
IMPOSIBIL. Imediat dupa alarmarea Salvamontului, Liviu Miu alaturi de un echipaj format din criminalisti, legisti, militieni si armata au plecat la Aerportul Militar Sibiu. Cu ajutorul unui elicopter au ajuns rapid in zona, insa era imposibil de aterizat. „Se lasase o ceata incredibila. Nu vedeai la o jumatate de metru, iar pilotul elicopterului a decis ca este mai bine pentru siguranta noastra sa revenim la Sibiu. A fost greu pentru noi, insa stiam ca nu mai aveam cum sa intervenim in timp util pentru cei inghititi de avalansa.” Liviu Miu priveste la fotografiile din timpul misiunii de cautare si tace.
MISIUNE. Ajunsi la Sibiu, cu dispozitie de la Partid, singura turbofreza existenta in Sibiu a fost pusa in miscare. Soferul acesteia a fost luat de la o nunta. Desi era putin baut, a fost lasat sa conduca, sa deschida drum spre Balea. Insa o alta problema. Viscolul puternic facea aproape imposibila functionarea telecabinei intre Balea Cascada si Balea Lac. Cu asumarea riscului, telecabina a fost pusa in miscare, desi balansul acesteia era riscant. Deja se facuse ora 14:30-15:00, se lasa seara, iar ceata nu te lasa sa faci un pas. „Nu stiam ce sa facem. Nu aveam nici o posibilitate sa intervenim. Am fost nevoiti sa asteptam pana a doua zi. Era deja luni.”
Data fiind amploarea evenimentului, in sprijinul Salvamontului Sibiu au venit salvamontisti din orasul Victoria si din Brasov si zeci de elevi de la Scoala Militara din Sibiu. Luni dimineata, vremea a permis, in sfarsit, sa fie demarate actiunile de cautare. Cu informatiile primite de la singurul elev ramas in viata, in mai putin de trei ore s-a reusit recuperarea celor 23 de oameni inghititi de avalansa. „Armata a degajat tone de zapada pentru a ajunge la victime. Stratul de zapada peste lac era de aproape cinci metri. A fost incredibil. Din cauza presiunii care a facut-o avalansa peste lac, apa s-a infiltrat in stratul de zapada.” Dupa ore de cautare, in jurul orei 15:00, toti au fost gasiti. Fara nici o sansa de supravietuire. Vasile Nechit, in prezent tehnician criminalist la Parchetul Sibiu, a realizat in acea vreme zeci de fotografii. „Nu a fost un caz greu, insa a fost unul care a creat o emotie deosebita. In timpul cercetarilor a fost realizat si un film, insa acesta s-a pierdut. Tin minte ca ziarul local nu a dat importanta tragediei.”
MILITIA CALMEAZA SPIRITELE. Informatia ca la Balea s-a produs tragedia a ajuns rapid la Sibiu. In ciuda lipsei de comunicare din perioada comunista, orasul a fost zguduit. Luni dimineata, la 18 aprilie 1977, la Balea Cascada, familiile celor disparuti faceau presiuni pentru a urca la locul tragediei. „A fost necesara chemarea Militiei pentru a tempera spiritele si pentru a convinge parintii sa astepte la Cascada”, spune col. (r) Ilie Fleaca, fostul sef serviciu cercetari penale din IJP Sibiu, in 1977 locotenent major. „Impreuna cu medicul legist Nicolae Ivan si cu criminalistul Vasile Nechit am fost desemnati sa cercetam cazul dificil. Pentru ca desi lucrurile erau clare, parintii aveau nevoie de raspunsuri si nu prea aveai ce sa le spui.” Colonelul Ilie Fleaca scoate un album impresionant. In 43 de pagini, cu ilustratii sunt prezentate eforturile de cautare a victimelor. Cu metodele din anii ’70, imagini de jumatate de metru sunt construite din mai multe bucati. Documentarul a tinut loc de material didactic la Scoala de Militie din Bucuresti.
PRESA A IGNORAT TRAGEDIA
In anii 70, oficiosul din Sibiu al Partidului Comunist, Tribuna, era editat sase zile pe saptamana, mai putin lunea. In prima editie aparuta dupa eveniment, martea, doar anunturile date de familiile copiilor, la rubrica decese, vorbeau de tragedie. La cinci zile de la eveniment, organele de partid au permis publicarea in Tribuna, la rubrica „Informatii”, a unei stiri (foto) legate de o avalansa la Balea Lac. Fara victime!
DUPA 30 DE ANI
La fosta Scoala Germana nr. 1 Sibiu, tragedia din ’77 i-a marcat intr-un mod decisiv pe elevi. La etajul al doilea o placa comemorativa mentioneaza numele profesorilor si ale elevilor care si-au pierdut viata. Nimeni din scoala nu este dispus sa vorbeasca despre acea perioada. Nimeni nu iti interzice sa vizitezi scoala. Insa la aproape 30 de ani, prea putini dintre membrii familiilor celor inghititi de avalansa mai sunt in tara sau in viata.