Marian Drăgulescu este fără doar și poate unul dintre cei mai importanți gimnaști ai României. Față de alți sportivi, concurentul de la Survivor România a acordat o atenție aparte educației. După terminarea liceului, olimpicul a absolvit Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport București, în plus acesta se mândrește și cu un master.
Acum ceva timp, în cadrul unui interviu, concurentul de la Survivor România a vorbit deschis despre perioada liceului, dar și despre materia care i-a dat maro bătăi de cap, pentru că s-a confruntat inclusiv cu corigențele.
„Noi am învăţat în şcoli normale, fără vreun tratament preferenţial. Ne dădeau scutiri atunci când aveam vreo competiţie, dar atât. Deci mergeam zilnic la şcoală, tot programul! Nici nu eram genul de om care-i trăgea la chiulangeală pe colegi, pentru că n-aveam timp pentru asta. În singurul timp pe care-l aveam trebuia să stau la şcoală, pentru că apoi trebuia să revin în cantonament. Eram piatră rară pe-acolo. În afară de şcoală, n-aveam timp să ies cu ei la un suc, să merg în vacanţe. Eh, eu am schimbat multe şcoli: am învăţat până-ntr-a VIII-a în Bucureşti, apoi m-am mutat cu lotul de juniori la Timişoara, unde am făcut clasa a IX-a, apoi la Reşiţa, pentru doi ani, şi-apoi din nou în Bucureşti. Am făcut turul României cu şcolile”, a mărturisit Marian Drăgulescu, potrivit adevarul.ro.
Așa cum a afirmat, Marian Drăgulescu a avut mari probleme cu fizica. Pentru a nu repeta anul, gimnastul a fost nevoit să se pună cu burta pe carte și astfel a reușit să “bifeze” notă de 10 din școală pe care profesorul o dăduse până atunci.
“Intrasem într-o situaţie destul de delicată la fizică. Am avut câteva competiţii, am lipsit de la şcoală şi n-am apucat să recuperez. A mai fost şi neşansa de a fi scos la tablă când nu trebuia. Rămăsesem corigent pe primele două trimestre şi îmi trebuia o notă mare să nu rămân pe toamnă. Iar profesorul era cel mai exigent din şcoală – nu dăduse nota 10 nimănui. E, m-am pus cu burta pe carte şi, până la urmă, am luat 10. De-atunci, mă dădea exemplu la toată şcoala: ‘Uite, sportiv şi a luat 10! Iar eu n-am dat nimănui o notă ca asta’. Intrasem în panică, era o ruşine că am rămas corigent. De ruşine, de orgoliu, am mâncat cartea aia”, a mai povestit gimnastul.