Faimoasele experimente ale lui Newton cu prismele de sticlă ce descompun lumina solară au demonstrat, pentru prima oară, în mod precis şi spectaculos, totodată, relaţia care există între culoare şi lumină şi au lămurit deplin formarea curcubeului: lumina soarelui trece prin picăturile minuscule de apă – şi ele nişte corpuri transparente – care o descompun în radiaţii cu lungimi de undă diferite, pe care noi le percepem drept culori. Ceea ce vedem reprezintă spectrul electromagnetic al luminii vizibile, descompus în radiaţii cu diferite lungimi de undă, scrie descopera.ro. De atunci, cu toţii am învăţat la şcoală despre aceste experimente şi am aflat că curcubeul are şapte culori – roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet.
Curcubeul adevărat, spre deosebire de cel desenat, are, însă, o gamă imensă de culori, de lungimi de undă, cu o trecere gradată de la una la alta – un spectru continuu, mai scrie descopera.ro. Ochiul uman poate să distingă circa 100 de culori, iar Newton ar fi putut să stabilească mai mult de şapte culori, dacă ar fi vrut.
După mai multe experimente, Newton şi-a formulat, în cele din urmă, concluziile asupra compoziţiei luminii albe şi asupra descompunerii ei în culori diferite. Iniţial a nominalizat cinci culori – roşu, galben, verde, albastru şi violet, însă ulterior a considerat că trebuie să fie şapte, acelaşi număr precum al notelor muzicale, adăugând portocaliu şi indigo. La baza alegerii sale ar fi stat, se pare, o credinţă moştenită încă de la sofiştii greci, care considerau că există o legătură între culoare, notele muzicale, numărul corpurilor cereşti din Sistemul Solar (cunoscute la acea vreme) şi zilele săptămânii, mai scrie descopera.ro.