„Dragă Rihanna, suntem îngrijoraţi pentru tine” – astfel se adresează jurnaliştii din departamentul muzical al săptămânalului american Time, într-o scrisoare deschisă adresată celebrei cântăreţe, ce a fost publicată, miercuri, informează lemonde.fr.
Jurnaliştii de la Time sunt îngrijoraţi pentru că vocabularul Rihannei pare să se diminueze de la o piesă la alta. El a atins un nivel „abisal”, de doar 67 de cuvinte, în cel mai recent single lansat de cântăreaţă, intitulat „Diamonds”. În plus, hitul ei din această vară, „Where Have You Been”, a inclus doar 40 de cuvinte.
Cu toate acestea, nu trebuie să se creadă că Rihanna ar fi pe cale să devină „mută”. Se pare însă că artista născută în Barbados preferă „bâlbâielile” muzicale, combinând cuplete şi refrene, în grupuri mici de cuvinte, repetate obsesiv.
Potrivit bloggerului şi compozitorului Graham English, citat de revista Time, un cântec pop clasic numără între 100 de cuvinte şi 300 de cuvinte diferite. Slate, o publicaţie ce apare exclusiv online, precizează faptul că muzicianul britanic Paul McCartney a compus celebra piesă „Let It Be” cu doar 139 de cuvinte.
Cantitatea nu este, în ceea ce priveşte muzica pop, o garanţie a calităţii. Totuşi, în domeniul ei, Rihanna tinde să atingă adevărate culmi ale minimalismului: rivalele ei Ke$ha şi Beyonce interpretează piese ale căror versuri sunt totuşi puţin mai bogate în cuvinte.
Rihanna nu îşi compune însă singură piesele pe care le cântă. Această caracteristică, combinată cu capacitatea ei de a lansa un album pe an, începând din 2005 (exceptând 2008), i-a adus o reputaţie de „artistă prefabricată”. Această critică se face resimţită şi în scrisoarea publică postată pe site-ul revistei Time. Totuşi, Frank Sinatra şi Elvis Presley nu compuneau nici ei textele pentru piesele lor. De asemenea, rivalele Rihannei sunt „aprovizionate” cu texte muzicale de acelaşi grup mic de compozitori americani.
În ianuarie, jurnalista de la departamentul muzical al publicaţiei The New Yorker, Sacha Frere-Jones, explica acest proces de fabricare a unui hit şi a alcătuit portretul uneia dintre aceste textiere, relativ necunoscuta Ester Dean.
Această tânără femeie compune cântând, strigând şi gesticulând, notând tot ce îi trece prin minte, într-un studio de înregistrări, în momentul în care colegii ei producători îi prezintă o casetă demo. Această „expertă” acţionează astfel din instinct, alcătuind, uneori doar în câteva minute, melodii, texte şi celebrele „hooks” – acele fraze muzicale care au la bază mai mult ritmuri şi atitudine decât sens şi care atrag atenţia ascultătorilor în doar câteva secunde.
Pentru Rihanna, Esthr Dean a compus „hook”-urile de la piesele „Rude Boy” („Come on, rude boy, boy, can you get it up/ Come on, rude boy, boy, is you big enough?”), „S&M” („Na-na-na-na/ Come on”) şi „What’s My Name” („Oh, na-na, what’s my name?”). Este evident că Rihanna adoră aceste „hook”-uri, prezente în număr mare în piesele ei, care au devenit în ultima vreme tot mai simple. Jurnaliştii americani se întreabă dacă artista riscă să îşi piardă astfel din „eficienţă”, dar vânzările discurilor ei contrazic această teorie.
Rihanna şi-a lansat primul material discografic în 2005, iar primul ei single devenit Nr.1 a fost piesa „S.O.S.”. Au urmat alte trei piese care au ajuns pe prima poziţie a clasamentelor muzicale, „Umbrella”, „Take a Bow” şi „Disturbia”. În ultimii trei ani, cântăreaţa născută în Barbados a lansat de fiecare dată un album nou în luna noiembrie: „Rated R” (2009), „Loud” (2010) şi „Talk That Talk” (2011).
Albumele sale s-au vândut în peste 25 de milioane de copii pe plan mondial, iar cântăreaţa a fost recompensată cu nouă premii Grammy.