Cat de mult putem trai cu aceasta acceptare atunci cand suntem in mijlocul derularii unei boli si ne confruntam cu simptomele ei neplacute sau chiar devastatoare?
Desi pare dificil, atunci cand accepti ca exista altceva in spatele bolii tale si ca ea te poate ajuta, paradoxal, sa devii o persoana mai buna, sa iti rezolvi anumite defecte de gandire, sa renunti la unele obiceiuri defectuoase din trecut – fortat de boala insasi si de ce te limiteaza ea sa faci, sa gandesti, sa simti – incet incet nu doar ca te vindeci si ajuti medicamentatia cu mintea si sufletul tau, dar devii dupa boala o persoana mai inteleapta si cu relatii umane mult mai armonioase.
Contactam gripe, raceli si virusi, ne ranim fizic, ca de exemplu cand cadem de pe bicicleta in copilarie sau facem sport. Ca adulti, ni se poate intampla sa ne ranim la sira spinarii, sau sa avem accidente de masina si ne alegem cu vanatai, taieturi, luxatii, infectii, ulceratii si, cateodata, cu oase rupte.
Pana la urma, ajungem la batranete, infirmitate progresiva si moartea corpului fizic. Toate acestea sunt normale – ele sunt ceea ce este de asteptat, ca parte a ceea ce inseamna sa fii o fiinta intrupata. Dar acestea sunt toate doar efecte. Cel putin aceasta afirma din ce in ce mai multe teorii.
Cauza suprema a tuturor bolilor poate fi regasita in cadrul lumii din alte dimensiuni – in aceleasi regiuni din care boala isi extrage puterea initiala de a ne agesa. Din acest motiv, nu este suficient sa anihilam, pur si simplu, efectul bolii cu ajutorul medicatiei din planul fizic si sa speram ca totul va fi bine. Pentru ca adevarata vindecare sa se intample, trebuie sa abordam cauza bolii.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.