Ioana Badi, de 46 de ani, din Craiova, mamă a doi copii-o fată de 13 ani şi un băiat de 19 ani – plecase în Spania pe 10 martie, după ce fusese selectată în Craiova, în luna ianuarie, de firma Coag, iar munca la cules de căpşuni a început-o pe 13 martie, informează Agerpres. Familia a fost anunţată pe 20 martie că femeia a murit.
Critina Stamate, reprezentanta firmei Coag, a declarat că femeia a făcut stop cardiac, iar cazuri de acest gen au mai fost şi în alţi ani.
„Pe 20 martie, dimineaţa, femeia a făcut un stop cardiac. A ajuns ambulanţa, a ajuns poliţia, iar medicul a declarat că este vorba de moarte naturală. Ulterior i s-a făcut autopsia, iar în urma autopsiei s-a declarat oficial că a fost un stop cardiac. Într-adevăr a căzut din pat, dar probabil în ultimul spasm. Medicii au spus că în momentul în care a căzut era deja moartă”, a spus Cristina Stamate.
Potrivit acesteia, consulul României la Sevilla, care a fost informat despre caz, urmează să trimită o informare oficială în ţară.
„Din păcate am mai avut cazuri de acest gen aici…nu a fost prima dată. A fost prima dată anul acesta, dar am mai avut situaţii cu fel şi fel de accidente. Deci a fost moarte naturală, nu a fost cum se zvoneşte prin ţară că a murit pentru că a căzut din pat”, a mai afirmat Cristina Stamate.
Citeşte şi Sute de românce vor pleca la cules de căpşuni în Spania
Stamate a mai afirmat că în astfel de cazuri angajatorul nu are nicio obligaţie. „În această situaţie familia are posibilitatea de a o repatria, pentru că aici ele nu vor să-şi facă o asigurare. Dacă ea ar fi avut o asigurare personală, ar fi beneficiat de ajutor. Noi suntem o organizaţie agrară, avem aici un număr de patroni care ne solicită un anumit număr de oameni şi atunci aducem oamenii aici şi îi repartizăm în funcţie de cererile pe care le avem. Patronii au o asigurare pentru oameni în cazul de accidente de muncă, dar în acest caz nu a fost vorba de accident de muncă. Nu a fost în timpul programului, practic doamna a murit în somn”, a explicat reprezentanta firmei Coag.
Acum familia trebuie să facă rost de circa 6.000 de euro pentru a aduce acasă trupul neînsufleţit al femeii, motiv pentru care a pus anunţuri în oraş şi a deschis un cont în acest sens la BCR, pe numele Bozgan Mariana: RO12RNCB0497108884440001.
Citeşte şi Italia şi Spania, ţările cele mai primitoare pentru românii care vor să muncească în străinăte
Din cauza condiţiilor grele de muncă, dar şi a condiţiilor de trai şi tratamentului, mai multe femei din Dolj s-au întors acasă după nici două săptămâni de lucru la mai multe ferme de căpşuni din Huelva – Spania.
Una dintre femeile din Dolj care au ales să se întoarcă acasă după circa o săptămână de lucru, a povestit, sub protecţia anonimatului, că pentru cei 35 de euro/zi nu munceau doar şapte ore pe zi, aşa cum li s-a spus iniţial, ci mai bine de 11 ore, iar pentru majoritatea femeilor a fost imposibil să reziste programului.
„Începeam programul la ora 7,30, iar până la 11,30 munceam non-stop aplecate, căram lădiţele de circa 20 kg, nu aveai voie nici să respiri, pentru că şefa de echipă, o femeie din Moldova care este acolo de ani buni, stătea la spatele nostru şi ne amintea că trebuie să putem pentru că o facem pe bani. Este aproape imposibil pentru o femeie să reziste la o asemenea muncă…toate aveam spatele vânăt de la căratul lăzilor. La ora 11,30, aveam pauză de masă o jumătate de oră, dar din cauza substanţelor cu care erau tratate căpşunile, multe doar beam nişte apă caldă şi vomitam. De la 11,30 la 14,30 lucram din nou. La ora 14,30, mergeam la cămăruţele de la fermă unde eram cazate împreună cu goange, furnici şi şopârle de câmp, cu paturi supraetajate care se mişcau, de îţi era frică să te aşezi pe ele, cu lenjerie plină de praf etc. Din acest motiv dormeam câte două într-un pat de o persoană. O jumătate de oră aveam liber – să ne pregătim ceva de mâncare, să ne odihnim. După care eram luate la alte munci conexe în fermă – întindere de folie, curăţenie etc., uneori şi până la ora 21.00”, a povestit femeia pentru AGERPRES.
Ea a mai spus că mergeau la cumpărături o dată pe săptămână, la un magazin situat la 30 km, fiind nevoite să meargă pe jos câţiva km.
„Ce poţi să cari cu două mâini când mergi câţiva km pe jos? Plus că nu aveam decât un singur frigider la 10 persoane în care ţineam fiecare câte o bucăţică de salam şi de brânză. De multe ori mâncam şi pâine mucegăită, pentru că astea erau condiţiile de păstrare. Trebuia să cumpărăm, cu rândul, şi lapte pentru patron, ca să-şi cureţe esofagul, pentru că umblă cu substanţe toxice. Că noi umblam cu substanţe naturale… „, a mai povestit femeia.
Potrivit sursei citate, persoanele care se ocupă de recrutarea forţei de muncă din România ar fi interesate ca femeile să stea cât mai puţin în Spania, pentru a aduce altele cu scopul de a le percep comision, dar şi câte 150 de euro pentru transport, deşi acest serviciu este plătit de către angajatorul spaniol.
„Am dat câte 150 de euro doamnei Cristina Chivu, în România, pentru transport, deşi acesta era plătit de angajatorul spaniol – drumul la dus îl plăteşte el, iar la întoarcere îl plătim noi. Or noi am plătit şi la dus şi la întors”, a mai afirmat ea.
Pe de altă parte, reprezentanta firmei de recrutare, Cristina Stamate, susţine că nu se lucrează decât şapte ore, cu o jumătate de oră pauză, dar ‘problema este că foarte multe fete nu fac faţă’.
„Cu toate că noi, când am făcut selecţia în ţară, le-am spus ce fel de muncă este – trebuie să stai aplecat şase ore jumătate, să duci lăzile la capătul rândului. Eu sunt de 14 ani aici şi de 14 ani lucrez cu ele. Nu există normă, fiecare lucrează în ritmul ei, iar cel mai important este să lucreze bine: să culeagă bine căpşunile şi să le aşeze în lădiţe aşa cum trebuie aşezate. Sunt foarte multe dintre ele care nu fac faţă. Şi am avut astfel de cazuri şi anul acesta, şi acum un an şi acum doi ani care spun ‘eu nu mă aşteptam la o muncă de genul acesta’. Munca nu e grea în sine, dar trebuie să stai aplecat şi să cari lădiţele. Sunt multe care iau lădiţele pe o parte şi probabil cele care au vânătăi aşa au procedat”, a mai afirmat Stamate.
La rândul său, Cristina Chivu, persoana care le-a anunţat pe femei că au fost selectate, a afirmat că transportul trebuia plătit de către angajat, iar pentru că l-au achitat la plecare nu li s-au mai oprit bani din salariu.
Purtătorul de cuvânt al AJOFM Dolj, Alina Ghercioiu, a declarat că aceste selecţii nu au fost făcute prin intermediul reţelei EURES, iar în momentul în care apar astfel de oferte persoanele interesate trebuie să caute informaţii în legătura cu respectiva firmă.
Potrivit directorului ITM Dolj, Cătălin Mohora, firma Coag nu este înregistrată în baza de date a instituţiei.
„De multe ori am făcut apel la cetăţeni ca în momentul în care li se oferă un loc de muncă în străinătate să vină şi să intereseze în legătură cu firmele de recrutare, dar din păcate ajung la noi doar când apar probleme”, a spus Mohora.