Cazul torţionarului Ioan Ficior: Instanţa Supremă a amânat pronunţarea cu două săptămâni

UPDATE: Înalta Curte de Casație și Justiție a amânat pentru 29 martie pronunțarea sentinței definitive în dosarul în care Ioan Ficior, fost comandant al Coloniei de muncă Periprava, este acuzat de infracțiuni contra umanității.

Instanța de fond, Curtea de Apel București, l-a condamnat pe Ioan Ficior în martie 2016 la 20 de ani de închisoare, acesta fiind și degradat militar. Tot atunci, judecătorii au decis ca acesta să plătească, în solidar cu statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor, Ministerul Administrației și Internelor și Adminstrația Națională a Penitenciarelor, suma totală de 310.000 euro daune morale către opt părți civile din dosar.

Decizia a fost atacată cu apel de Ioan Ficior la Înalta Curte de Casație și Justiție.

La ultimul termen al procesului, pe 1 martie, unul dintre martori le-a povestit judecătorilor despre perioada în care a fost încarcerat la Colonia de muncă de la Periprava, unde a ajuns cu un bac pentru produse petroliere, după două zile de mers fără aer, anchilozat din cauza că nu se putea mişcă.

„Când am fost scoşi pe gura bacului, am fost întâmpinaţi de ofiţeri şi subofiţeri, care ne-au primit poate cum aţi văzut în lagărele naziste, cu ameninţări, lovituri, înghesuiţi cu paturile armelor în timp ce ni se spunea să intrăm în ordine. Ne-au lovit fără pic de milă, să ne pună în temă cu ce ne aştepta la Periprava, unde s-a confirmat starea de teroare. Am fost purtat pe jos pe ploaie măruntă, până la acel lagăr de exterminare. Am fost băgaţi în barăci, printre nişte paturi care nu aveau lenjerie. După o oră s-au deschis cele două uşi ale bărăcii şi a apărut un  grup de ofiţeri şi subofiţeri, conduşi de colonelul Condurache Dumitru. Ne-au ordonat să ieşim în faţă şi să îi raportăm datele personale, anii de condamnare şi motivul”, a spus martorul, care a precizat că a stat la Periprava până în 8 septembrie 1959, când a fost eliberat prin decret de graţiere pentru uneltire contra ordinii sociale.

Martorul le-a mai spus judecătorilor că deţinuţii erau chinuiţi, bătuţi, înfometaţi, puşi la muncă silnică, fără să primească asistenţă medicală când erau bolnavi.

„Eram împinşi de la spate să tăiem stuf, uneori în apă până la brâu, în tovărăşia şobolanilor de baltă, a lipitorilor, în bătaia soarelui necruţător. Ajunseserăm numai răni cu puroi de la nisipul acela al Peripravei. Apa pe care o beam era numai din Dunăre sau din nişte gropi. Apa împuţită, caldă, amară, împreună cu acea mâncare proastă, ne-a provocat o epidemie. Nu ni s-a acordat îngrijire medicală”, a precizat martorul.

El a mai povestit că deţinuţii nu primeau apă şi munceau în soare, iar gâtul şi umerii lor erau decojiţi şi arşi până la carne.

Întrebat de judecător dacă s-a întâlnit cu Ioan Ficior cât a stat la Periprava, martorul a spus că îl vedea pe comandatul coloniei de muncă în curte, precizând că acesta nu a intervenit niciodată când deţinuţii erau bătuţi şi înjuraţi.

„Nu am turnat niciodată pe nimeni. În dosarul de la CNSAS, am găsit declaraţii ale vecinilor. Am vrut să mi se elibereze certificat că nu am fost informator, am fost refuzat”, a mai spus martorul.

El a arătat că acum poate să spună că, omeneşte, îl iartă pe Ioan Ficior.

„I-am întâlnit şi pe Condurache, şi pe Ficior, erau şefii de coadă la alimentară la Piaţa Amzei”, a adăugat martorul.

Întrebat de procurorul prezent la şedinţa de judecată dacă la Periprava au murit oameni, martorul a spus: „Au murit, nu pot preciza numărul lor. În acea camera neagră, unde în permanenţă era nisip ud pe jos, un fel de cameră de pedepsire, acolo se aduceau în permanenţă morţii”.

În finalul declaraţiei, martorul le-a spus judecătorilor că are o singură mare rugăminte: „Să fim lăsaţi în pace”.

Un alt martor le-a spus judecătorilor că aproximativ 300-500 de oameni am fost urcaţi într-un tren şi plimbaţi două zile, până când au ajuns la Tulcea, unde au fost urcaţi pe un vapor-cisternă care căra petrol, după câteva ore ajungând la Periprava.

Acesta a povestit că la Periprava au fost aşteptaţi de sute de soldaţi, iar Ioan Ficior, care era călare pe cal, cu automatul în dreapta, le-a făcut „o primire cordială”, spunându-le că au fost aduşi acolo pentru exterminare.

„Şi tot de pe cal a dat un decret: cel care nu se supune şi crede că poate face ce vrea va fi împuşcat. Din metru în metru erau soldaţi cu baionete. (…) Am ajuns la lagăr – clădiri de chirpici şi stuf, pe jos nisip. A coborât de pe cal şi a făcut o demonstraţie. I-au adus pe nişte confraţi cu buturugi la picioare, erau mai demult acolo. Ni s-a adresat: «Dacă nu vă supuneţi şi nu vreţi să munciţi, ajungeţi aşa»”, a arătat martorul în declaraţia sa.

El a mai spus că deţinuţii erau puşi să prăşească, iar dacă rămânea un firicel de iarbă, erau puşi să îl ia cu dinţii.

Ioan Ficior a lipsit la ultimul cuvânt de la instanţa supremă.

În 30 martie 2016, fostul comandant al Coloniei de muncă de la Periprava a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii.

Decizia a fost contestată la instanţa supremă, care va da o soluţie definitivă în dosar.

Ficior a fost trimis în judecată în august 2014, fiind acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici, fiind înregistrate 103 decese.

„Din probele administrate în cauză până la acest moment a reieşit faptul că regimul de detenţie aplicat de către Ficior Ioan, în perioada în care a deţinut funcţii de conducere în cadrul Coloniei Periprava, a fost unul menit să ducă la lichidarea fizică a deţinuţilor politici prin metode directe şi indirecte precum: condiţii de detenţie mizerabile şi inumane, rele tratamente; lipsa hranei adecvate; frigul extrem din barăci şi aglomerare excesivă; lipsa apei potabile care era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre; lipsa medicamentelor şi a asistenţei medicale sau refuzul de a acordă asistenţă medicală adecvată; aplicarea de pedepse aspre pentru abateri minore de la regulament”, au arătat procurorii Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în rechizitoriu.

Un caz asemănător a fost cel al lui Alexandru Vişinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, condamnat definitiv, în 10 februarie 2016, la 20 de ani de închisoare, decizia fiind o premieră din punct de vedere judiciar. 

Vişinescu este primul inculpat care a fost condamnat pentru fapte comise cu peste 50 de ani în urmă.