CCR a admis parţial sesizarea ÎCCJ cu privire la modificările aduse Legii de prevenire şi combatere a terorismului

Potrivit unui comunicat al CCR, decizia a fost luată cu unanimitate de voturi.

„A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite şi a constatat că sintagma ‘ansamblul relaţiilor sociale’ din cuprinsul dispoziţiilor art.I pct.1 (cu referire la art.1) şi dispoziţiile art.I pct. 26 (…) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului sunt neconstituţionale”, se arată în comunicat.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională a respins obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagmele „factorii materiali”, „relaţiile internaţionale ale statelor”, „securitatea naţională sau internaţională” din cuprinsul dispoziţiilor art. I pct. 1 (…), precum şi celelalte dispoziţii criticate din actul normativ sunt constituţionale.

„Cât priveşte soluţia de admitere, Curtea a constatat că sintagma ‘ansamblul relaţiilor sociale’ din cuprinsul dispoziţiilor art.I pct.1 (…) din legea criticată nu îndeplineşte cerinţele de calitate a legii, stabilite jurisprudenţial şi consacrate constituţional. În acest sens, Curtea a reţinut că, reglementând în materia prevenirii şi combaterii terorismului, prin folosirea unei sintagme având caracter de noutate în această materie, era necesar ca legiuitorul să îndeplinească obligaţia, stabilită în art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, de a configura, în mod explicit, noţiunea ‘ansamblul relaţiilor sociale’, având în vedere sensul vast al acesteia şi faptul că, faţă de materia în care este folosită, aceasta nu poate avea sensul comun şi nici cel reţinut de doctrină pentru o serie de infracţiuni specifice”, se precizează în comunicatul CCR.

Alte articole

Fostul judecător al CCR Tudorel Toader, despre decizia de secretizare a averilor: Să așteptăm motivarea, să vedem argumentele

Premierul interimar Cătălin Predoiu, despre decizia CCR privind secretizarea averilor: Cu când mai puţină transparenţă în viaţa publică, cu atât mai rău

Conform aceleiaşi surse, Curtea Constituţională a reţinut că menţinerea sintagmei „ansamblul relaţiilor sociale” în definiţia „terorismului” nu permite identificarea ariei de incidenţă a normelor de incriminare, având în vedere că acestea se vor completa cu „condiţiile art.1”, în care fapta urmează a fi săvârşită.

CCR a mai constatat că reglementarea normelor de incriminare a „actelor de terorism” şi a infracţiunii de terorism ca norme incomplete nu este, în sine, nepermisă, însă procedeul folosit de legiuitor, prin care face trimitere la definiţia „terorismului”, nu la elementele unei alte norme de incriminare, este contrar normelor de tehnică legislativă şi dispoziţiilor din Constituţie.

„Totodată, lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor precizate determină şi contrarietatea acestora cu prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală referitoare la legalitatea incriminării, în condiţiile în care Curtea a statuat cu valoare de principiu că dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie impun garanţia reglementării prin lege a incriminării faptelor şi stabilirea sancţiunii corespunzătoare şi, în mod implicit, obligaţia în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerinţele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalităţii prevăzut la art.1 alin.(5) din Constituţie”, se mai menţionează în comunicat.

Judecătorii Instanţei supreme au sesizat CCR cu privire la dispoziţiile articolului I punctul 1, punctul 26, punctul 28, punctul 31 şi punctul 43 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, precizând că, prin caracterul neclar şi imprecis, precum şi prin incertitudinile pe care le creează în materia competenţei de judecată în primă instanţă, încalcă standardele de claritate, precizie şi previzibilitate consacrate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind articolului 1 alineatul 5 din Constituţie în componenta sa referitoare la calitatea legii.

ÎCCJ susţinea că normele de incriminare privind actele de terorism cuprinse în articolul 32 alineatul (1) şi (3) din Legea 535/2004, în forma modificată, care încorporează cerinţa ca fapta să fie săvârşită „în condiţiile articolului 1”, nu definesc actele de terorism ca acte care, prin natura sau contextul lor, au potenţialul de a aduce atingere gravă unei ţări sau unei organizaţii internaţionale, ci ca acte care „prezintă pericol public, afectează viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, ansamblul relaţiilor sociale, factorii materiali, relaţiile internaţionale ale statelor, securitatea naţională sau internaţională”.

De asemenea, sursa citată preciza că partea introductivă a articolului 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/541 nu condiţionează existenţa infracţiunilor de terorism de motivul comiterii acestora, în timp ce în normele de incriminare privind actele de terorism cuprinse în articolul 32 alineatul (1) şi (3) din Legea 535/2004, în forma modificată, este introdusă condiţia suplimentară ca fapta să fie motivată politic, religios sau ideologic, condiţie rezultată din referirea la art. 1, în forma modificată.

În consecinţă, arăta Instanţa supremă, normele de incriminare privind actele de terorism prevăzute în articolul 32 alineatul (1) şi (3) raportat la articolul 1 din Legea 535/2004, în forma modificată, prevăd condiţii diferite în raport cu cerinţele stabilite în partea introductivă a prevederilor articolului 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/541, nefiind asigurată concordanţa cu aceste prevederi şi îndeplinirea obligaţiei de a le transpune în dreptul intern.