CCR consideră că trebuie să dispună de un interval de timp rezonabil pentru efectuarea controlului de constituționalitate (motivare)

„Stabilirea unui termen de două zile în care Parlamentul să trimită legea către Curtea Constituțională nu își găsește nicio justificare în procedura urgentă ce caracterizează controlul de constituționalitate al legii de revizuire, care trebuie exercitat (…) în termen de cinci zile de la data adoptării proiectului legii de revizuire. (…) Or, în redactarea preconizată, art.6 alin.(3) din Legea nr.3/2000 ar permite Parlamentului să amâne trimiterea legii de revizuire până la finalul termenului de două zile, ceea ce ar conduce la diminuarea timpului de care Curtea Constituțională dispune pentru verificarea legii adoptate de Parlament, cu posibila consecință a efectuării, sub presiunea timpului, a unui control de constituționalitate lipsit de substanță. Chiar dacă procedura prevăzută pentru exercitarea acestui tip de control este urgentă, Curtea Constituțională trebuie, totuși, să dispună de un interval de timp rezonabil pentru a se putea pronunța”, se arată în motivarea consultată de Agerpres.

Conform aceleiași surse, în lipsa unui interval de timp suficient pentru pronunțare, controlul de constituționalitate ar fi unul pur formal, CCR neputându-și exercita în mod real această atribuție.

„Prin urmare, prevederile articolului unic pct.2 din legea criticată, cu referire la art.6 alin.(3) din Legea nr.3/2000, afectează buna funcționare a Curții Constituționale și aduce atingere rolului său constituțional de garant al supremației Constituției, consacrat de art.142 alin.(1) din Legea fundamentală. De altfel, termenul de cinci zile prevăzut de art.23 alin.(1) din Legea nr.47/1992 este corelat cu cel în care, potrivit art.156 teza întâi din Constituție, legea de revizuire a Constituției se publică în Monitorul Oficial al României, respectiv în termen de 5 zile de la data adoptări”, se mai arată în motivare.

CCR a mai constatat că prevederea cuprinsă în articolul unic pct.2 din legea criticată, potrivit căreia Guvernul stabilește prin hotărâre data referendumului și aduce la cunoștință publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, contravine dispozițiilor constituționale.

Alte articole

Curtea Constituţională a declarat neconstituțională Legea pensiilor militare, majorarea nu se va aplica. Decizia e definitivă

Va fi scos Călin Georgescu din cursa pentru Cotroceni? Ce decid judecătorii Curții Constituționale. Măsuri sporite de securitate la CCR

„În cazul suspendării din funcție a Președintelui, Parlamentul stabilește data referendumului printr-o hotărâre, aceasta fiind emisă în exercitarea funcției de control pe care o exercită, tot în virtutea atribuțiilor sale constituționale. În schimb, revizuirea Constituției, ca lege fundamentală a statului, realizându-se printr-o lege de modificare și/sau completare a acesteia, este firesc ca actul normativ referitor la organizarea referendumului să fie tot o lege. Așadar, Curtea constată că prevederea (…) potrivit căreia Guvernul stabilește prin hotărâre data referendumului și aduce la cunoștință publică, de îndată, prin mijloace de comunicare în masă, data acestuia, contravine dispozițiilor art.151 alin.(3) din Constituție. Pentru aceleași rațiuni, Curtea constată că este neconstituțională și abrogarea, făcută în scop corelativ, a art.15 alin.(1) din Legea nr.3/2000 care stipulează expres că obiectul și data referendumului se stabilesc prin lege”, se precizează în document.

CCR a dezbătut, pe 3 octombrie, obiecția de neconstituționalitate formulată de 38 de senatori PNL și USR privind proiectul de modificare a Legii referendumului, pe care a admis-o parțial.

Potrivit unui comunicat al CCR, plenul Curții a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile articolului unic pct. 2 [cu referire: la sintagma ‘în termen de două zile’ cuprinsă în art.6 alin.(3) din Legea nr.3/2000, la art.6 alin.(5) fraza a doua, precum și la art.6 alin.(7) din Legea nr.3/2000] și cele ale articolului unic pct. 3 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului sunt neconstituționale.

Curtea a apreciat că este întemeiată critica referitoare la faptul că, prin art. 6 alin. (5) fraza a doua din legea de modificare a Legii nr.3/2000, data organizării referendumului pentru revizuirea Constituției ar urma să fie stabilită de Guvern, fiind nesocotite, astfel, competențele constituționale conferite Parlamentului, prin art.151, în ceea ce privește dreptul de a declanșa un referendum național, arată sursa citată.

„Pentru aceleași rațiuni este neconstituțională și abrogarea, făcută în scop corelativ, prin pct. 3 din legea criticată, a art. 15 alin.(1) din Legea nr.3/2000, care stipulează expres că obiectul și data referendumului se stabilesc prin lege”, se precizează în comunicat.

De asemenea, Curtea a arătat că stabilirea unui termen de două zile în care Parlamentul să trimită Curții Constituționale proiectul legii de revizuire în vederea exercitării din oficiu a controlului de constituționalitate, termen care se deduce din termenul de cinci zile de la data adoptării proiectului de lege de revizuire a Constituției, nu își găsește nicio justificare în procedura urgentă ce caracterizează acest tip de control.

„În economia controlului de constituționalitate exercitat în acest caz din oficiu de instanța constituțională, prezintă importanță utilizarea eficientă a întregului interval de cinci zile pe care Legea nr. 47/1992 îl oferă Curții Constituționale în acest scop, instituirea termenului de două zile fiind contrară prevederilor art.1 alin.(5) și art.146 lit.a) teza a doua din Constituție”, arată sursa citată.

Potrivit acesteia, plenul CCR a mai constatat că prevederea care reglementează suportarea din bugetul de stat a cheltuielilor pentru organizarea și desfășurarea referendumului național privind revizuirea Constituției se regăsește deja în același act normativ, fiind inclusă, de fapt, în art. 61 din Legea nr.3/2000, potrivit căruia cheltuielile pentru organizarea și desfășurarea referendumului se suportă din bugetul de stat, pentru referendumul național, astfel că este „redundantă” referirea expresă la referendumul pentru revizuirea Constituției, care este, de asemenea, un referendum național.

„Totodată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct.2 [cu referire la art.6 alin.(1) și (4) din Legea nr.3/2000] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.3/2000, precum și a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.3/2000, în ansamblul său, în raport cu celelalte critici formulate”, se mai menționează în comunicat.