„Boicotul” asupra referendumului, aşa cum l-a calificat USL, nu reprezintă o încălcare a legii sau „un abuz de drept”. Judecătorii arată în motivarea lor că „legea nu prevede obligaţia cetăţenilor de a participa la referendum, ci dreptul acestora. De altfel, Constituţia consacră dreptul de vot, şi nu obligaţia de a vota. (…) Aşadar, ţine de voinţa fiecărui cetăţean de a decide în mod liber dacă îşi exercită acest drept. Acesta nu poate fi obligat să îl exercite sau dimpotrivă să nu îl exercite”.
Judecătorii mai arată de asemenea că statul acasă, în mod deliberat, este tot un mod de a-ţi exprima opinia politică.
Singura condiţie pentru ca neparticiparea la vot să fie legală este aceea de a nu fi impusă de cineva cu forţa, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru mersul la vot. Traian Băsescu şi PDL au avut dreptul, ca orice partid politic, să lanseze acest îndemn.
„Partidele politice pot îndemna sau din contră să nu îndemne cetăţenii să voteze, ambele aspecte ale dreptului la vot contribuind la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Ceea ce însă partidele politice nu pot întreprinde este obligarea cetăţenilor la a vota sau, din contră, la a nu vota, întrucât numai în acest caz dreptul la vot este golit de conţinut„, arată judecătorii.
„Neparticiparea la vot, având în vedere cele mai sus expuse, nu este susceptibilă de a atrage în accepţiunea Constituţiei astfel de sancţiuni, neputând fi calificată în nici un fel ca fiind contravenţie sau infracţiune”, concluzionează CCR.