CCR discută obiecţia PNL, USR și PMP de neconstituţionalitate a completării Legii reformei sănătăţii

La 20 aprilie 2016, 13 parlamentari ai Uniunii Democrate Maghiare din România (UDMR) au inițiat o propunere legislativă pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a art. 41 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011. Aceasta prevede că, la articolul 7, se introduce o nouă literă, lit. m, cu următorul cuprins: „asigurarea în unitățile sanitare și a personalului de specialitate de asistență medicală sau socială, după caz, cunoscător al limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii minorităților naționale fie au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, fie numărul lor este de cel puțin 5.000, cu respectarea celorlalte prevederi din fișa postului”. Totodată, la art.16, alin. 1, se introduce o nouă literă, lit. l, cu următorul cuprins: „elaborează normele de organizare și funcționare a unităților care asigură asistența de sănătate publică, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 7 lit. m, autorizează și controlează activitatea instituțiilor de sănătate publică și asigură funcționarea instituțiilor din subordine”.

De asemenea, după alin. 5 al art. 41 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, se introduce un nou alineat, alin. 6, cu următorul cuprins: „în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii minorităților naționale fie au o pondere de peste 20% din numărul total al locuitorilor, fie numără cel puțin 5.000 de cetățeni, prin grija autorităților administrației publice locale, instituțiile și unitățile de asistență socială asigură și personal cunoscător al limbii minorităților naționale respective, cu respectarea celorlalte prevederi din fișa postului”.

În „Expunerea de motive” postată pe site-ul Camerei Deputaților, care însoțește propunerea legislativă, se menționează, printre altele, că, ratificată de România prin Legea nr. 282/2007, Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare din 5 noiembrie 1992 este menită pe de o parte să recunoască, să mențină și să dezvolte bogăția culturală a Europei a cărei civilizație nu ar fi fost posibilă în absența contribuției minorităților, iar pe de altă parte să asigure respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

„Carta detaliază domeniile în care utilizarea limbilor regionale sau minoritare sunt fundamentale pentru asigurarea exercitării de către vorbitorii lor a drepturilor ce le revin, și anume învățământul, justiția, autoritățile administrative și serviciile publice, mijloace de comunicare, activități și facilități culturale, viața economică și socială, schimburi transfrontaliere”, arată inițiatorii. Aceștia precizează că, în multe domenii, România a adoptat legislație favorabilă utilizării limbilor minoritare, „dar mai sunt angajamente asumate prin semnarea Cartei neduse până la capăt”, iar „una dintre aceste obligații se referă la utilizarea limbii regionale sau minoritare în viața economică și socială, îndeosebi în cele care este vorba despre furnizarea de servicii sociale și de sănătate”. Astfel, conform inițiatorilor propunerii legislative, la art. 13 pct. 2) lit. c), părțile semnatare se angajează să vegheze ca instituțiile sociale, cum ar fi spitalele, căminele de bătrâni, azilurile, să ofere posibilitatea de a primi și de a îngriji, în propria lor limbă, pe vorbitorii unei limbi regionale sau minoritare, care necesită îngrijiri din motive de sănătate, vârstă etc.

Alte articole

CCR declară neconstituțională suprataxarea producătorilor de energie. Guvernul ar putea fi obligat să restituie sumele deja plătite

Avocatul Poporului a contestat legea pensiilor militare, adoptată recent în Parlament, la Curtea Constituțională

* * *

La 2 iunie 2016, Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă a celor 13 parlamentari UDMR, cu unele observații și propuneri de reformulare.

La 5 septembrie 2016, Consiliul Economic și Social a dat aviz nefavorabil inițiativei legislative, cu următoarea motivare: „legislația actuală nu interzice încadrarea de personal cunoscător al limbii minorităților naționale în unitățile sanitare; încadrările în unitățile sanitare trebuie să aibă la bază criteriul competenței profesionale”.

În data de 20 septembrie 2016, Guvernul a formulat pe larg un punct de vedere în care a precizat că nu susține adoptarea propunerii legislative.

Proiectul de lege a fost adoptat tacit de Senat și trimis spre dezbatere Camerei Deputaților la data de 22.12.2016 împreună cu mai multe proiecte de lege.

Camera Deputaților a adoptat, la 11 aprilie 2017, în ședința de plen, cu majoritate de voturi (263), proiectul de lege pentru completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a art. 41 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011. Camera Deputaților este decizională în acest caz. Legea votată intră în vigoare la 1 ianuarie 2018.

* * *

Potrivit semnatarilor obiecției de neconstituționalitate, actul normativ are „un vădit caracter neconstituțional” din mai multe motive. Unul dintre acestea se referă la adoptarea de norme cu caracter organic în cadrul unei legi cu caracter ordinar. „Criteriile prin care se determină pragul de la care o unitate administrativ teritorială are obligația de a angaja personal de specialitate cunoscător al limbii minorităților naționale au caracter organic fiind determinate astfel de dispozițiile legale în vigoare cu privire la acest aspect (Legea 215/2001). Actul normativ criticat privind completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a art.41 din Legea asistenței sociale nr.292/2011 a fost dezbătut și adoptat ca lege cu caracter ordinar, fără ca dispozițiile din art. I, punctul 1) să fie supuse votului cu respectarea condițiilor regulamentare adoptării unei legi organice”, se arată în sesizarea celor 124 de deputați.

Un alt motiv este, în opinia semnatarilor, redactarea conținutului prevederilor normative, care s-a făcut prin nerespectarea constrângerilor impuse de Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. „Astfel, textul criticat nu este formulat clar, fluent și inteligibil, fără pasaje obscure sau echivoce așa cum este statuat în art. 8 alin. (4) din Legea 24/2000. (…) Considerăm că în textul criticat nu se specifică, în mod fără echivoc, clar, dacă este vorba despre personalul de specialitate de asistență medicală sau socială cunoscător al limbii unei minorități naționale sau a mai multor limbi vorbite de minoritățile naționale. De asemenea, în textul criticat nu se specifică, în mod fără echivoc, clar, dacă se face referire la o singură minoritate națională cu o pondere de peste 20% sau cel puțin 5.000 din numărul de locuitori sau este vorba despre reprezentanții mai multor minorități naționale care, însumate, au o pondere de peste 20% sau sunt cel puțin 5.000 din numărul locuitorilor din acea unitate administrativ-teritorială. Se încalcă, astfel, principiul legalității prevăzut de art. 1, alin. (5) din Constituție”, susțin deputații PNL, USR și PMP.

În sesizarea la CCR se mai arată că la art. I, punctul 1 se statuează introducerea unui nou criteriu alternativ în baza căruia unitățile sanitare din România sunt obligate să asigure personal de specialitate medicală sau socială cunoscător al limbilor minorităților naționale. Noul criteriu introdus prin textul de lege criticat este acela, conform deputaților PNL, PMP și USR, că numărul locuitorilor aparținând minorităților naționale în unitatea administrativ teritorială trebuie să fie de minim 5.000. „Prevederea asupra căreia ridicăm sesizarea de neconstituționalitate este următoarea: La articolul 7, după litera l) se introduce o nouă literă, lit. m), cu următorul cuprins: ‘m) asigurarea în unitățile sanitare și a personalului de specialitate de asistență medicală sau socială, după caz, cunoscător al limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii minorităților naționale fie au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, fie numărul lor este de cel puțin 5.000, cu respectarea celorlalte prevederi din fișa postului’. Prevederile acestui text sunt în contradicție cu trăsătura socială a statului român, prevăzută în art.l alin.(3) din Constituție, care se constituie într-un principiu constituțional. Acest principiu constituțional presupune ca statul să nu rămână indiferent în fața exigențelor cetățenilor săi, indiferent de identitatea lor etnică, culturală, lingvistică sau religioasă, și indiferent de proporția în care sunt în statul român. Conform art. 1. alin. (3) din Constituție ‘România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.”’ Potrivit sesizării, Constituția nu conține o asemenea discriminare și inegalitate, ci tocmai solicită egalitate și nediscriminare. Statul trebuie să intervină, să ia măsuri pentru asigurarea celor necesare pentru toți cetățenii săi, nu să le măsoare proporția și apoi să ia aceste măsuri.

Totodată, criteriul alternativ de 5.000 de locuitori aparținând minorităților naționale pentru angajarea de personal de specialitate, „cunoscător al limbii minorităților naționale” este considerat neconstituțional de către semnatarii sesizării, „deoarece încalcă principiul legalității care decurge din art.l alin.(5), conform căruia ‘În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie’, precum și principiul egalității în drepturi, care este prevăzut de articolul 16, alin. (1) ‘Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări’ din Constituția României”. Astfel, principiul legalității este încălcat prin faptul că criteriul alternativ privind numărul de locuitori intră în contradicție cu alte dispoziții legale în vigoare care stipulează un singur criteriu de îndeplinit pentru asigurarea de personal cunoscător al limbilor naționale în unitățile administrativ teritoriale, și anume acela ca minoritățile naționale să aibă o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, dispozițiile referindu-se la art. 19 al Legii 215/2001 privind administrația publică locală.

Parlamentarii semnatari ai sesizării mai susțin că este încălcat art.6 din Constituție, și anume: „Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identităților lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români.” Aceste dispoziții constituționale presupun, potrivit principiului egalității și al nediscriminării, realizarea acestora în raport cu toți cetățenii români, deoarece egalitatea și nediscriminarea trebuie să se realizeze „în raport cu ceilalți cetățeni români”. „Stabilirea, prin textul criticat, a existenței unui număr necesar de cel puțin 20% sau de 5.000 de cetățeni care fac parte din minoritățile naționale generează o gravă discriminare față de ceilalți cetățeni români, din alte etnii, care nu îndeplinesc un asemenea criteriu, cu toate că, potrivit Constituției, trebuie să se asigure egalitatea și nediscriminarea în raport cu toți ceilalți cetățeni români”, consideră semnatarii sesizării.

Un alt important motiv pentru care se solicită constatarea neconstituționalității este „încălcarea art. 138, alin. (5) din Constituție, în sensul în care se stabilesc, prin dispozițiile art. II din textul criticat, obligații de natură financiară pentru administrațiile publice locale fără a se indica sursa de finanțare”. În sprijinul celor afirmate, se citează Decizia Curții Constituționale nr.667 din 9 noiembrie 2016 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct.2 [referitor la art.21 alin.(22)] din Legea pentru modificarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial nr.57 din 19.01.2017 și Decizia rr.581 din 20 iulie 2016 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru completarea Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial nr.737 din 22.09.2016. „Conform acestor decizii trebuie să se indice, în textul propunerii legislative, sursa de finanțare în cazul în care punerea în aplicare a legii presupune costuri bugetare suplimentare”, susțin deputații celor trei partide.