„Efectele deciziei de admitere pronunţate de Curtea Constituţională privind o normă de incriminare trebuie să fie imediate, aplicabile atât în cauzele pendinte, cât şi în cele definitiv judecate, şi independent de pasivitatea legiuitorului, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, şi soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu efectele unei legi penale de dezincriminare, afectează dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 23 alin. (12) referitor la stabilirea şi aplicarea pedepsei şi art. 147 alin. (1) şi alin. (4) referitor atât la încetarea efectelor juridice ale normelor de incriminare constatate ca fiind neconstituţionale, cât şi la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale”, se arată în motivare.
Conform aceleiaşi surse, cele două prevederi considerate neconstituţionale încalcă şi dispoziţiile articolului 7 – „Nicio pedeapsă fără lege” din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea Constituţională a constatat că nicio persoană nu trebuie să fie nevoită să execute o pedeapsă pentru o faptă care nu mai este prevăzută de lege ca infracţiune sau o pedeapsă pentru care legea nouă prevede un prag mai mic decât cel al pedepsei care se execută ori urmează a se executa. În această situaţie, o decizie a CCR prin care este constatată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare face ca, de la data publicării sale, fapta incriminată şi considerată anterior socialmente periculoasă să nu mai existe, efectele fiind similare unei legi de dezincriminare.
„Împrejurarea că legiuitorul nu intervine pentru a pune de acord dispoziţiile de incriminare constatate neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale nu constituie un argument pentru respingerea cererilor de înlăturare a pedepselor aplicate, întrucât, per a contrario, decizia Curţii Constituţionale de constatare ca neconstituţională a unei norme de incriminare ar fi lipsită de efectele sale general obligatorii, consacrate de art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală”, se mai menţionează în motivare.
CCR a declarat neconstituţionale, pe 25 octombrie, două articole din Codul de procedură penală şi Codul penal prin care se reglementează modul de aplicare a unei legi penale mai favorabile, după rămânerea definitivă a unei condamnări sau a unei măsuri educative.
Plenul a luat atunci în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 595 alineatul (1) din Codul de procedură penală şi a articolului 4 din Codul penal.
Articolul 595 alineatul (1) din Codul de procedură penală prevede: „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor articolului 4 şi 6 din Codul penal”.
Articolul 4 din Codul penal prevede: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi”.
În urma deliberării, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în articolul 595 alineatul (1) din Codul de procedură penală, care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituţională.
Totodată, judecătorii constituţionali au admis excepţia de neconstituţionalitate şi au constatat că soluţia legislativă cuprinsă în articolul 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu o lege penală de dezincriminare, este neconstituţională.