CCR: Obligarea statului de a se îndrepta împotriva magistraţilor care au comis erori judiciare, neconstituţională

Judecătorii CCR au decis, pe 30 ianuarie, că mai multe articole ale actului normativ de modificare a Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt neconstituţionale şi au admis obiecţiile formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite şi, respectiv, de un număr de 56 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Punctul 156 cu referire la art.96 alin.(3)-(5) şi (8) – răspunderea magistraţilor

Una dintre cele mai importante modificări ale legii propuse de majoritatea PSD-ALDE se referă la articolul care stabileşte răspunderea magistraţilor „pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare” (art.96 din L303/2004).

Modificările propuse de Parlament acestui articol se referă la răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă, în sensul că împotriva acestora statul este obligat să se îndrepte prin Ministerul Finanţelor, în Justiţie, pentru recuperarea prejudiciului care a fost plătit de statul român justiţiabilului care a avut de suferit de pe urma deciziei greşite a magistratului.

Alte articole

Augustin Zegrean spune că judecătorii CCR nu se lasă intimidați de nimeni. ”Elon Musk nu cunoaște, JD Vance spune că alegerile au fost influențate – e o greșeală”

CCR a publicat motivarea – „Subminează funcționarea autorității judecătorești”

Excepţia a fost invocată de ÎCCJ care menţionează că în legislaţia actuală, atât Constituţia României, cât şi alte acte normative, inspirate de doctrina internaţională, reglementează clar modul în care sunt îndreptate erorile judiciare. Faptul că în sarcina magistratului intră o răspundere materială „excede graniţele” trasate de art. 52 din Constituţie, se arată în sesizarea ÎCCJ.

De asemenea, a susţinut ICCJ, faptul că modificările instituie obligativitatea statului de a se întoarce împotriva magistratului este considerat neconstituţional, pentru că acţiunea ar genera o „culpabilitate automată” pentru magistratul care a dat o sentinţă dovedită greşită, eliminând, astfel, prezumţia de nevinovăţie.

În plus, este invocată şi neclaritatea unor termeni din acest articol care, în practică, pot genera probleme de interpretare. Inclusiv faptul că acţiunea îndreptată împotriva magistratului care a dat sentinţa greşită va fi analizată de Curţile de Apel este considerată neconstituţională de către judecătorii ÎCCJ, care mai menţionează la capitolul probleme şi faptul că din procedura disciplinară este eliminat Consiliul Superior al Magistraturii, lucru prevăzut expres de Constituţie.

Lista completă a excepţiilor de neconstituţionalitate admise de CCR

1. pct.7 cu referire la art.5 alin.(1)
Excepţia a fost ridicată de ÎCCJ care a semnalat faptul că formularea „judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri în care presupun existenţa unui conflict de interese” este prea laxă şi nu dă ocazia magistratului să îşi îndrepte comportamentul care l-ar putea pune în ipostaza respectivă.

2. pct.9 cu referire la art.7 alin.(5) sintagmele „comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităţilor serviciilor de informaţii” şi „informare conformă” şi alin.(7) sintagma „precum şi procedurile judiciare”

Includerea comisiilor speciale parlamentare pentru controlul activităţii serviciilor de informaţii în rândul organelor abilitate să verifice veridicitatea datelor din declaraţiile date de magistraţi în legătură cu apartenenţa la un serviciu de informaţii, nu respectă principiul separării puterilor în stat, a susţinut Curtea Supremă. Cu alte cuvine, Parlamentul nu poate controla Justiţia şi nu poate verifica magistraţi. De asemenea, s-a constat că expresia „Rezultatul verificării efective are valoare de informare conformă” este extrem de ambiguă, fiind pentru prima dată folosită în legislaţia românească, fără să fie explicată.

3. pct.87 cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) şi (8)

Se referă la limitarea modului în care Preşedintele României face numirile şi revocările preşedintelui şi vicepreşedintelui ÎCCJ. Excepţia a fost ridicată de PNL care a invocat o altă decizie a CCR , anume, decizia CCR nr. 375/2005, prin care s-a stabilit că e dreptul preşedintelui exclusiv de a face aceste numiri, fapt prevăzut expres în Constituţia României, la art. 94, lit. c)

4. pct.97 cu referire la art.58 alin.(1)

Modificarea prin care CSM „dispune detaşarea judecătorilor şi procurorilor la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite” şi „precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei” este considerată neconstituţională. Excepţia a fost ridicată de PNL care a argumentat neclaritatea textului (ce înseamnă orice funcţie – n.r.), în condiţiile în care legislaţia enumeră în mod expres ce funcţii pot ocupa procurorii şi judecătorii.

5. pct.109 cu referire la art.62 alin.(3) sintagma „nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art.5 şi art.8″ prin raportare la art.62 alin.1 indice 3″

Se referă la magistraţii care au fost suspendaţi din funcţie după ce au fost trimişi în judecată după procedura judecăţii în cameră preliminară sau la cei care au fost puşi sub control judiciar pentru comiterea unei infracţiuni şi le-a fost, totodată, interzis dreptul de a exercita profesia. Potrivit modificărilor, aceşti magistraţi nu ar mai fi intrat sub incidenţa articolelelor care fac referire la interdicţiile generale aplicabile magistraţilor, lucru pe care judecătorii CCR îl consideră neconstituţional. Cu alte cuvinte, modificările i-ar fi permis unui judecător trimis în judecată pentru comiterea unei infracţiunii să aibă mai multe drepturi decât un magistrat fără probleme penale. De exemplu, să îşi deschidă o afacere.

6. pct.112 cu referire la art.62 indice 2 şi art.62 indice 4

Magistraţii CCR au decis că judecătorii şi procurorii nu pot fi membri ai Guvernului în condiţiile propuse de modificările legii. Excepţia a fost ridicată de PNL care a criticat atât ipostaza în care este pus CSM care poate doar să „ia act” de această decizie, cât şi prevederea potrivit căreia, pe toată perioada numirii, magistratului nu i se mai aplică interdicţiile şi incompatibilităţile general aplicabile. De asemenea, neconstituţională este considerată şi posibilitatea „suspendării voluntare” a magistratului pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 3, decizie pe care CSM este chemat „să o constate” în termen de maximum 15 zile.

7. pct.134 cu referire la art.73 alin.(2)

Articolul se referă tot la suspendarea la cerere a magistratului, dar pentru o altă perioadă de timp faţă de art. 62 (2 ani, faţă de 3 ani). Faptul că două articole fac referire la acelaşi lucru creează neclaritate. Excepţia a fost ridicată de ÎCCJ

8. pct.143 cu referire la art.82 alin.(2) sintagma „funcţia de ministru al justiţiei”, pct.144 cu referire la art.82 alin.(2 indice 1) şi (2 indice 2), pct.146 cu referire la art.82 alin.(5 indice 1) şi (5 indice 2) şi pct.153 cu referire la art.851 sintagma „funcţia de ministru al justiţiei”

Toate aceste articole se referă la calculul vechimii în muncă a magistraţilor şi a celor care au îndeplinit funcţii asimilate, care ies la pensie, în enumerare fiind cuprinsă şi pensionarea celor care au îndeplinit „funcţia de ministru al Justiţiei”, precum şi la instituirea interzicerii cumulării pensiei cu salariul pentru magistraţii care nu au împlinit încă 65 de ani. Excepţia a fost ridicată de ÎCCJ care consideră că este discriminatoriu pentru că, de exemplu, un magistrat care a trecut de vârsta de 65 de ani ar putea încasa şi pensie şi salariu faţă de unul care are sub 65 de ani şi care nu are voie. Pe de altă parte, se îngrădeşte dreptul la muncă pentru persoanele care încă nu au implinit vârsta de 65 de ani, dar au ieşit la pensie pentru că au îndeplinit condiţiile.

9. pct.157 cu referire la art.99 lit.r)

Prevederea care face referire la obligativitatea magistratului de a motiva hotărâri sau a depune acte în anumite termene se suprapune cu cea prevăzută la lit. h) a aceluiaşi articol. Excepţie ridicată de ÎCCJ

10. pct.163 cu referire la art.109 alin.(1) teza întâi şi art.114

Articolele fac referire la aplicabilitatea legii şi s-a considerat că modul în care sunt formulate se suprapun cu alte prevederi din legislaţie