Curtea Constituţională: „SRI nu avea voie sa opereze în niciun dosar de corupţie”. Livia Stanciu a făcut opinie separată

Curtea Constitutionala arunca in aer obiectul protocoalelor ilegale dintre Coldea, Maior si Kovesi: „Infractiunile de coruptie nu vor putea fi calificate drept o amenintare la adresa securitatii nationale… Nu confera calitatea de proba datelor si informatiilor rezultate din activitati specifice culegerii de informatii”. 

Judecătorii constituţionali au publicat motivarea deciziei prin care au decis că sintagma care spune, cităm: „aduce atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetatenilor romani” prevăzuta în Legea 51/19991 privind siguranta nationala este neconstitutionala. CCR a concluzionat că interceptările realizate în baza acestei legi nu reprezintă probe într-un dosar penal. 

Iata fragmentul din motivarea CCR, in care se precizeaza ca infractiunile de coruptie nu pot fi considerate amenintari la adresa securitatii nationale:

“Spre exemplu, savarsirea unor infractiuni, cum ar fi cele contra persoanei nu vor putea fi calificate drept o amenintare la adresa securitatii nationale, chiar daca faptele aduc atingere grava dreptului fundamental la viata sau dreptului fundamental la integritate fizica si psihica al unei persoane. Totodata, savarsirea unor infractiuni determinate, precum cele de coruptie, sau cele contra patrimoniului nu vor putea fi calificate drept o amenintare la adresa securitatii nationale, chiar daca faptele aduc atingere grava anumitor drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor romani. Aceasta deoarece, desi unele infractiuni sunt de natura sa aduca atingere grava anumitor drepturi si libertati fundamentale fiind in interesul general sanctionarea acestor fapte, acestea nu au amploarea necesara calificarii lor ca amenintari la adresa securitatii nationale. Pe de alta parte, savarsirea de fapte indreptate impotriva unui grup, spre exemplu savarsirea infractiunilor de genocid sau infractiunilor contra umanitatii, se pot constitui in amenintari la adresa securitatii nationale”.

Alte articole

Percheziții DNA la Spitalul din Huși la cabinetul lui Nelu Tătaru. Ministrul Sănătății din pandemie este urmărit penal

Nelu Tătaru, primele declarații cu privire la cazul de corupție pentru luare de mită în formă continuată: „Le voi cere să înlăture orice obstacol în calea aflării adevărului”

De asemenea, Curtea critica in motivare faptul ca in baza sintagmei “aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani”, oricine poate fi interceptat si filat in baza unui mandat de siguranta nationala, ocolindu-se astfel Codul de procedura penala, acolo unde trebuie sa ai indicii temeinice, si nu doar o informare de la SRI intr-un plic galben: “Curtea constata ca modul de reglementare al sintagmei ‘aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani’ cuprinsa in dispozitiile art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991, determina o sfera larga de aplicare a acesteia, astfel incat, oricare dintre aspectele anterior enuntate ar putea sa constituie o amenintare la adresa securitatii nationale. Curtea constata ca dispozitia de lege criticata nu realizeaza aceasta distinctie, ci se refera, in general, la atingeri grave aduse drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani, indiferent de calitatea de subiect individual sau colectiv a acestora. Astfel, din modul de reglementare a sintagmei analizate, rezulta ca se poate circumscrie unei amenintari la adresa securitatii nationale orice fapta/actiune cu sau fara conotatie penala care afecteaza un drept sau o libertate fundamentala. Cu alte cuvinte, sfera de aplicare a dispozitiei criticate este atat de larga, incat fata de orice persoana se poate retine exercitarea unei actiuni care constituie amenintare la adresa securitatii nationale”. 
CCR arata in motivarea publicata pe juri.ro ca legiuitorul trebuie sa realizeze o distinctie intre faptele care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor si care pot fi calificate drept chestiuni ce tin de dreptul penal, cu consecinta incidentei mijloacelor de drept penal si procesual penal, pe de o parte, si acele fapte care sunt indreptate impotriva drepturilor si libertatilor unei colectivitati/comunitati, care, prin numarul de indivizi care ii apartin, determina amploarea faptelor indreptate impotriva acesteia, putand reprezenta o amenintare la adresa securitatii nationale, pe de alta parte.

Judecatorii constitutionali mai arata ca dispozitiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetatenilor o indicatie adecvata cu privire la circumstantele si conditiile in care organele cu atributii in domeniul securitatii nationale sunt imputernicite sa recurga la masura supravegherii tehnice. 

Interceptarile nu sunt probe 

CCR a mai dat si o alta lovitura Binomului si a concluzionat ca informatiile obtinute in baza acestei legi sigurantei nationale nu reprezinta probe intr-un dosar penal, aratand ca in Legea 51/1991 nu este reglementata vreo dispozitie care sa confere calitatea de mijloc de proba informatiilor obtinute in urma masurilor de supraveghere: “Curtea constata ca obiectul de reglementare al Legii nr.51/1991 este acela al cunoasterii, prevenirii si inlaturarii amenintarilor interne sau externe ce pot aduce atingere securitatii nationale, iar nu reglementarea elementelor ce se pot constitui in probe sau mijloace de proba in procesul penal, acestea fiind prevazute de Titlul IV – Probele, mijloacele de proba si procedeele probatorii – din Codul de procedura penala.
Asa fiind, concluzia care se impune este aceea ca dispozitiile legii privind securitatea nationala nu confera calitatea de proba/mijloc de proba datelor si informatiilor rezultate din activitati specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr.51/1991. Doar dispozitiile art.139 alin.(3) din Codul de procedura penala ar putea conferi calitatea de mijloc de proba inregistrarilor rezultate din activitati specifice culegerii de informatii, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, iar nu dispozitiile art.11 lit.d) din Legea nr.51/1991”.

Sursa: luju.ro

Opinia separată a Liviei Stanciu la decizia CCR privind interceptările SRI 

Fosta președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție Livia Stanciu consideră, diferit de colegii de la Curtea Constituțională, că judecătorii CCR nu ar fi trebuit să accepte sesizarea și, implicit, să decidă că datele și informațiile culese de SRI potrivit Legii nr. 51/1991, adică cu mandat de siguranță națională, nu pot fi considerate probe în dosare.