Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituţională în legătură cu legea care abrogă suspendarea raportului de serviciu al funcţionarului public ca urmare a trimiterii în judecată, apreciind că o astfel de măsură diminuează standardele de integritate, componente ale statului de drept, şi creează un privilegiu nejustificat.
„Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a trimis Curţii Constituţionale, luni, 4 decembrie a.c., o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici”, anunţă Preşedinţia, şeful statului apreciind că legea contravine prevederilor art. 1 alin. (3) – (5), art. 16 alin. (1) şi art. 54 alin. (2) din Constituţie.
Articolele constituţionale invocate de preşedinte prevăd că „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate”, „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale” şi că „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”.
Un alt articol invocat în sesizarea preşedintelui este cel conform căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.
Prevederea constituţională conform căreia „Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege”, este şie ea încălcată de legea modificare a Statutului funcţionarului public, în opinia şefului statului.
Conform preşedintelui Iohannis, abrogarea suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public ca urmare a trimiterii în judecată încalcă aceste articole din legea fundamentală, diminuând standardele de integritate, componente ale statului de drept.
„În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că sancţiunea prevăzută de art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr.188/1999, cea a suspendării de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public”, se arată în sesizare.
Făcând trimitere la decizii ale Curţii Constituţionale, şeful statului argumentează că abrogarea prevderii referitoare la susşendare determină diminuarea standardelor de integritate cu privire la exercitarea unei funcţii publice şi afectează profund încrederea cetăţenilor în instituţii.
De asemenea, în opinia preşedintelui, este creat un privilegiu nejustificat ceea ce încalcă articolul constituţional referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
„O prevedere care elimină sancţiunea suspendării raportului de serviciu al unui funcţionar public trimis în judecată pentru infracţiuni de o anumită gravitate este de natură să aducă atingere standardelor etice şi profesionale necesare pentru persoanele învestite cu autoritate a statului, ceea ce încalcă art. 54 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice […] răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin”. De altfel, se poate observa o contradicţie evidentă între cerinţele de probitate pentru ocuparea unei funcţii publice, condiţii stabilite de art. 54 din Legea nr. 188/1999 şi modificarea legislativă propusă, care permite menţinerea raportului de serviciu la trimiterea în judecată a funcţionarilor publici pentru săvârşirea unor infracţiuni de o anumită gravitate. În plus, prin art. II alin. (1) din legea dedusă controlului de constituţionalitate, funcţionarilor publici aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 94 şi art. 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, li se aplică dispoziţiile existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia celor care au fost suspendaţi în baza art. 94 alin. (1) lit. m), care îşi reiau raportul de serviciu la 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dacă de la data dispunerii măsurii şi până la expirarea celor 30 de zile nu au fost supuşi unor măsuri privative de libertate”, se mai arată însesizarea adresată CCR.
Alte prevederi contestate sunt introducerea posibilităţii de delegare a competenţei de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiilor publice prin ordin al Preşedintelui ANFP care ar încălca art. 1 alin. (4 ) şi alin. (5 ) din Constituţie şi cea privind transformarea unei funcţii de nivel inferior pentru a corespunde studiilor şi/sau vechimii funcţionarului public de conducere care contravine articolului referitor la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice.
Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici a fost adoptată de Parlament la începutul lunii trecute şi prevede că funcţionarii publici trimişi în judecată pentru fapte de corupţie să nu mai fie suspendaţi din funcţie, precum şi că cei suspendaţi să fie repuşi în funcţie în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
”La data intrării în vigoare a prezentei legi, funcţionarilor publici aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 94 şi art. 95 li se aplică dispoziţiile existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia celor care au fost suspendaţi în baza art. 94 alin. (1) lit. m), care îşi reiau raportul de serviciu la 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dacă de la data dispunerii măsurii şi până la expirarea termenului prevăzut de prezentul articol nu au fost supuşi unor măsuri privative de libertate”, prevede modificarea legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici adoptată luni de Senat.
În luna mai legea a fost trimisă la reexaminare de către preşedintele Klaus Iohannis, şeful statului arătând că excluderea cu totul a funcţionarilor publici, inclusiv a înalţilor funcţionari publici, din sfera aplicării măsurii suspendării raportului de serviciu în cazul trimiterii în judecată, mai ales pentru infracţiuni care au legătură cu funcţia deţinută, „generează multiple efecte negative”.
Parlamentarii au respins însă solicitarea preşedintelui Iohannis.
„Suspendarea de drept şi suspendarea facultativă a raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul trimiterii în judecată sunt măsuri provizorii destinate protecţiei entităţii angajatoare şi se bucură, în prezent, de un cadru normativ şi jurisprudenţial bine conturat şi fundamentat”, se menţionează în cererea de reexaminare transmisă Parlamentului.
Astfel, suspendarea de drept din funcţie în cazul trimiterii în judecată este prevăzută şi pentru alte categorii socioprofesionale: judecători constituţionali (art. 66 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale), magistraţi (art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor) sau practicieni în insolvenţă (art. 36 lit. h) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă).
Totodată, potrivit art. 52 alin. (1) lit. b teza a II-a din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care salariatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută.
„În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a reţinut că sancţiunea administrativă a suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru anumite infracţiuni, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public. (Decizia nr. 219/2015, Decizia nr. 62/2013, Decizia nr. 1.006/2012, Decizia nr. 539/2011, Decizia nr. 539/2010, Decizia nr. 1437/2009, Decizia nr. 48/2003)”, mai arată preşedintele în cererea de reexaminare.
Şeful statului apreciază că excluderea cu totul a funcţionarilor publici, inclusiv a înalţilor funcţionari publici, din sfera aplicării măsurii suspendării raportului de serviciu în cazul trimiterii în judecată, mai cu seamă pentru situaţia săvârşirii unor infracţiuni care au legătură cu funcţia deţinută, generează multiple efecte negative.
„Pe de o parte, prin această măsură legislativă se creează, fără nicio justificare obiectivă, o situaţie unică în ansamblul reglementărilor privind exercitarea funcţiei publice. Pe de altă parte, considerăm că prin eliminarea acestei forme de protecţie a instituţiei publice se vulnerabilizează însăşi autoritatea publică, iar norma preconizată pare a avea în vedere, mai degrabă, protejarea funcţionarului public trimis în judecată aflat într-o asemenea ipoteză, decât protejarea funcţiei publice, în general. Prin urmare, apreciem că o asemenea normă afectează funcţia publică şi poate genera o serie de consecinţe dificil de gestionat, spre exemplu atunci când în cadrul aceleiaşi instituţii publice unui contractual trimis în judecată angajatorul îi poate suspenda contractul de muncă, în timp ce împotriva unui funcţionar public aflat în aceeaşi situaţie angajatorului îi este interzisă această posibilitate”, se arată în cererea de reexaminare transmisă de către preşedintele Iohannis.
Conform sursei citate, pe lângă utilitatea practică a suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru anumite infracţiuni, la conturarea unei soluţii legislative în materie trebuie avute în vedere caracterul temporar al măsurii, precum şi faptul că aceasta nu conduce la discriminări în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept, nu afectează exercitarea dreptului la muncă şi la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau ocupaţiei şi nici nu încalcă prezumţia de nevinovăţie.
„La toate acestea se adaugă şi aşteptările existente la nivelul societăţii privind etica, deontologia funcţionarului public. Din toate aceste perspective, considerăm că intervenţia legislativă prevăzută la Art. I pct. 18 şi pct. 22 din legea transmisă la promulgare nu se justifică. În ceea ce priveşte aplicarea în timp a dispoziţiilor privitoare la suspendarea raporturilor de serviciu, apreciem că se impune şi reanalizarea art. II alin. (1) din legea transmisă la promulgare, întrucât prin utilizarea sintagmei „precum şi cu cele aduse prin prezenta lege” norma este lipsită de claritate putând genera interpretări diferite în practică, mai ales prin raportare la art. I pct. 22 din lege”, se mai menţionează în solicitarea transmisă Parlamentului de către şeful statului.
De asemenea, Administraţia Prezidenţială a arătat că ar trebui reanalizate şi intervenţiile legislative prin care sunt modificate unele prerogative ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (A.N.F.P.) ce au drept consecinţă diminuarea influenţei sale în procesul de recrutare a funcţionarilor publici şi de management al funcţiei publice (art. I pct. 3, 5, 13 şi 14).