Șoarecii de laborator implicați în test au petrecut 13 zile și jumătate la bordul navetei spațiale Atlantis în anul 2011. Odată întorși pe Pământ, cercetătorii au descoperit că această călătorie în spațiul cosmic a avut un efect asupra ficatului șoarecilor, indică acest studiu.
„Știam că astronauții prezentau de multe ori la revenire (din spațiul cosmic — n.n.) simptome asemănătoare diabetului, dar acestea se resorbeau, de obicei, destul de repede”, a spus autorul principal al studiului Karen Jonscher, de la Universitatea din Colorado (SUA).
Rozătoarele au prezentat la întoarcere o cantitate mai mare de grăsime în ficat, dar mai puțin retinol, o formă de vitamina A. Capacitatea șoarecilor de a digera grăsime a fost de asemenea modificată. Șoarecii au prezentat semne ale maladiilor hepatice și markeri care anticipau un potențial început de fibroză, potrivit studiului.
Este deja cunoscut faptul că voiajul spațial poate duce la pierderea de masa osoasă și de masă musculară și poate afecta vederea și funcționarea creierului la om. Dar afectarea ficatului observată la șoarecii de pe Atlantis este echivalentă cu cea care ar fi provocată de un regim alimentar dezechilibrat menținut luni sau chiar ani, a menționat Karen Jonscher.
„Dacă un șoarece prezintă semne de fibroză după 13,5 zile, fără a schimba dieta, ce se întâmplă la oameni?” s-a întrebat omul de știință.
NASA efectuează un experiment fără precedent, ce a presupus trimiterea pe Stația Spațială Internațională (ISS) a astronautului american Scott Kelly pentru 340 de zile, alături de astronautul rus Mihail Kornienko, pentru a studia efectele fiziologice și psihologice ale sejururilor lungi în spațiu în vederea pregătirii unei misiuni pe planeta Marte.
De asemenea, 20 de șoareci de laborator au fost la bord în misiunea de transport efectuată de nava spațială fără pilot Dragon a companiei americane SpaceX, care a ajuns la 10 aprilie la ISS.
„Vor fi studiați șoarecii care au petrecut mai mult timp în spațiu pentru a stabili dacă mecanismele de compensare intră în joc pentru prevenirea leziunilor potențial grave”, a subliniat Karen Jonscher referitor la obiectivele unor astfel de cercetări.
Citeşte şi Cum s-a schimbat corpul astronautului Scott Kelly, după un an de stat în spaţiu VIDEO