Probabil că nu există turist care să fi ajuns în Italia și să nu fi încercat o porție generoasă de paste sau o pizza preparată la ea acasă. Însă, pe cât de gustoase și sățioase sunt mâncărurile italienești, pe atât sunt de grele.
Tocmai de aceea, italienii obișnuiesc să consume diverse băuturi digestive care să le înlesnească procesul de digestie, astfel încât să nu se confrunte cu simptome neplăcute precum balonare, gaze sau constipație.
Limoncello, una dintre celebrele băuturi italienești, s-a născut pe coastele regiunii Campania. Nu mai puțin de trei orașe își revendică originea sa – Capri, Sorrento și Amalfi, fiecare susținând că a inventat această băutură.
Procesul de preparare a băuturii Limoncello începe cu infuzarea cojilor de lămâie în alcool. După câteva săptămâni, amestecul rezultat este filtrat și combinat cu sirop de zahăr, uneori îmbogățit cu ierburi și condimente.
Acest digestiv pe bază de lămâie se servește, de obicei, foarte rece, la finalul mesei. Cu toate acestea, este utilizat și în prepararea unor cocktailuri celebre, precum Amalfitano sau Limoncello Spritz.
Amaretto, preparat din migdale amare, este un echilibru subtil între dulceață și amăreală. Migdalele sunt mai întâi decojite și măcinate cu grijă, apoi sunt puse la infuzat în alcool timp de câteva săptămâni. Apoi, se adaugă apă fiartă și zahăr, iar amestecul continuă să infuzeze cel puțin 3 luni.
Acest digestiv cu aromă de migdale amintește de gustul marțipanului. Poate fi savurat simplu, cu gheață, la finalul mesei, dar este folosit și în cocktailuri, cafea sau deserturi, inclusiv în celebrul tiramisu.
Grappa este o băutură distilată cu origini în regiunile rurale ale Italiei. Țăranii obișnuiau să recupereze tescovina de struguri după vinificație și să o transforme într-o băutură spirtoasă printr-un proces de fermentare și distilare.
Acest distilat se servește la o temperatură cuprinsă între 9 și 13 grade Celsius, atunci când este băut simplu. De asemenea, este utilizat în cocktailuri moderne și surprinzătoare, precum Grappa Sour și Venetian Spritz.
Amaro este un vechi digestiv italian pe bază de plante, obținut prin macerarea ierburilor, plantelor și cojilor de citrice în alcool sau vin. După filtrare, se adaugă apă și sirop de zahăr.
Originea acestui tip de lichior datează probabil din Grecia și Roma antică, dar s-a răspândit în Europa în perioada medievală datorită călugărilor, care i-au lăudat beneficiile pentru digestie.
Sub denumirea de Amaro se regăsește o gamă largă de lichioruri amare, fiecare producător având propria rețetă. Această băutură este consumată de obicei simplă, uneori fiind folosit în cantități mici pentru cocktailuri.
Sambuca este un lichior pe bază de anason, disponibil în mai multe variante. Cea mai populară este Sambuca albă, care conține alcool, zahăr, anason stelat, condimente și uleiuri esențiale. O variantă asemănătoare este Sambuca neagră, care include, pe lângă aceste ingrediente, ierburi, fructe de pădure și flori. Există și Sambuca cu fructe.
Această băutură își are originile în orașul Civitavecchia, aproape de Roma. Rețeta tradițională presupune macerarea anasonului, a pătrunjelului și a coriandrului în rom alb timp de aproximativ o lună, înainte de a fi filtrată și îmbuteliată.