Cercetătorii au constat că, atunci când oamenilor li se arătau imagini în care existau atât roşu, cât şi albastru, fără ca vreuna dintre culori să predomine, oamenii cu personalităţi ostile tindeau să vadă imaginea mai curând roşie.
Autorii studiului, specialişti de la North Dakota State University, consideră că asocierea ar putea avea o componentă legată de evoluţie şi ar putea data de foartă multă vreme: strămoşii vânători-culegători ai omului asociau probabil şi ei roşul cu ameninţarea şi pericolul.
Studiul – considerat a fi primul care analizează legătura dintre personalitate, ostilitate şi culoarea roşie – a implicat mai multe experimente.
Într-unul dintre acestea, cercetătorii i-au întrebat, pur şi simplu, pe participanţi dacă preferă roşul sau albastrul. Participanţii au completat apoi teste pentru determinarea tipului de personalitate. Analiza compartivă a arăta că persoanele care aleseseră roşul tindeau să fie mai ostile în relaţiile interpersonale.
Într-un al doilea test, participanţilor le-au fost arătate imagini modificate astfel încât să conţină albastru şi roşu, dar niciuna dintre culori nu predomina, iar imaginile puteau fi descrise ca fiind atât roşii, cât şi albastre. Persoanele care le-au perceput drept roşii obţinuseră un scor cu 25% mai mare al indicatorilor ostilităţii, la testele de personalitate.
„Persoanele ostile au gânduri ostile, gândurile ostile sunt implicit asociate cu culoarea roşie, de aceea oamenii ostili sunt înclinaţi să vadă mai des această culoare”, afirmă autorii, în articolul publicat în Journal of Personality.
Într-un al treilea test, participanţilor li s-au prezentat scenarii imaginare în care puteau să ia parte la acţiune, alegând ce anume să facă.
„Concluzia acestui studiu este că o culoare deţine o semnificaţie psihologică şi, astfel, nu e o simplă problemă de estetică”, spun cercetătorii.
În multe culturi din lumea întreagă, roşul este corelat cu agresivitatea, furia, ostilitatea.
Feţele oamenilor furioşi se înroşesc datorită intensificării circulaţie sângelui în regiunea facială, iar testosteronul, hormon asociat cu ostilitatea şi agresivitatea, este responsabil de apariţia culorii roşii pe corp la multe specii de vieţuitoare.
Din punct de vedere evolutiv, perceperea roşului era o necesitate vitală pentur vânători-culegători, deoarece semnala un potenţial pericol, sub forma unor plante otrăvitoare, a unor insecte veninoase, a rănilor şi a sângelui.
Sursa: The Independent, via descopera.ro