Cele mai aprofundate studii în domeniu au arătat că cel puţin o sarcina apare la circa 60% din cuplurile fertile. De asemenea, 50% din aceste sarcini se pierd înainte de aşezarea ovulului în uter. De asemenea, sarcina se pierde în 30% din cazurile în care ovului reuşeşte să se fixeze în uter. Pe de altă parte, chiar şi după momentul fixării în uter şi cel al identificării medicale a sarcinii, circa 14% din cazuri rezultă în avort spontan, de obicei în primele 14 săptămâni.
Cea mai riscantă perioadă a celor nouă luni se regăseşte între săptămânile şase şi opt (trecute de la ultimul ciclu menstrual). Mai mult de jumătate dintre fetuşii care sunt avortaţi spontan în această perioadă au o anormalitate cromosomială. Aceasta se întâmpla de obicei atunci când genele din spermatozoid şi din ovul se combină, dar o parte din informaţia genetică se pierde, iar sarcina nu poate continua. Acest fenomen este cunoscut în lumea medicală sub denumirea de „eveniment întâmplător” şi nu are o explicaţie ştiinţifică.
În fapt, tipul de informaţie genetică lipsă influenţează momentul în care se pierde sarcina: atunci când o anumită informaţie genetică este necesară, dar ea nu este prezentă. În acel punct, dezvoltarea se opreşte, copilul moare şi se generează avortul spontan. De altfel, informaţia lipsă poate fi necesară imediat sau abia peste câteva săptămâni, iar până atunci, sarcina se va dezvolta normal.
Avortul spontan este posibil să nu se întâmplă imediat după stoparea creşterii şi moartea copilului. Acesta este un tip de avort „neobservat”, care va fi sesizat abia câteva săptămâni mai tarziu odată cu sângerări slabe şi dureri similare celor de la ciclul menstrual.
Citeşte mai mult pe Lyla.ro.