O „bombă murdară” este un tip de armă de distrugere în masă în care materialul radioactiv este combinat cu elemente explozive convenționale. Valul de explozie de la o „bombă murdară” este mai mic decât cel de la o armă nucleară și, în mod tradițional, nu se referă la armele militare, ci la cele teroriste, deoarece radiațiile acționează lent și pot ucide un număr mare de oameni, uneori cauzele decesului fiind bine camuflate de timp sau de alte boli.
Moscova acuză, fără a prezenta dovezi, că Kievul a ordonat Uzinei de Mine și Procesare de Est, situată în orașul Jovti Vodî, regiunea Dnepropetrovsk, și Institutului de Cercetare Nucleară din Kiev să facă o „bombă murdară”.
În Ucraina, după prăbușirea URSS, au rămas fragmente din programul nuclear sovietic. La începutul anilor 1990, Belarus, Ucraina și Kazahstan, în conformitate cu Protocolul de la Lisabona, au transferat rămășițele de arme nucleare în Rusia. În 1994, a fost semnat Memorandumul de la Budapesta, conform căruia Ucraina a primit despăgubiri în schimbul renunțării la revendicările sale nucleare. Acestea au inclus ansambluri de combustibil pentru centralele nucleare, reducerea datoriilor, asistență financiară, inclusiv din partea Statelor Unite.
Cu toate acestea, au rămas o parte din capacitatea și producția necesare Ucrainei pentru a-și menține propriile centrale nucleare. Acest lucru a condus la faptul că, după un timp, Kievul a început să-și exprime nemulțumirea față de valoarea despăgubirii, iar după schimbarea de regim din 2014 apelurile de a reveni la statutul nuclear al țării au devenit din ce în ce mai puternice. În 2019, Oleksandr Turcinov, pe atunci secretar al Consiliului Național de Securitate al Ucrainei, a calificat renunțarea țării la armele nucleare o greșeală istorică.
Revenind la „bomba murdară”, potrivit expertului militar Konstantin Sivkov, nu există nimic nou în schema acesteia. „Proiectilul este încărcat cu elemente radioactive – și atât. Orice muniție chimică va funcționa. Designul este elementar: carcasă, încărcătură de expulzare, substanță radioactivă. Proiectilul explodează, încărcătura expulzatoare conduce substanța radioactivă și o aruncă pe o suprafață mare. Asta e tot. O altă opțiune este să lovești cu un sistem de rachete cu rază lungă de acțiune asupra deșeurilor centralelor nucleare„, spune acesta. A treia opțiune este de a dispersa un element nuclear folosind aeronave, dar nu este tocmai potrivită, deoarece avionul poate fi doborât deasupra teritoriului controlat de forțele tale armate.
Potrivit lui Sivkov, Cernobîl poate fi numit un exemplu de „bombă murdară” făcută neintenționat. Acest tip de armă este mai rău decât o bombă nucleară clasică din punct de vedere al consecințelor. Timpul de înjumătățire după o explozie nucleară convențională este mai scurt, respectiv, dezactivarea substanțelor periculoase are loc mai rapid. Chiar și orașe precum Hiroshima și Nagasaki, asupra cărora americanii au aruncat bombe nucleare, s-au reconstruit și s-au instalat relativ repede, în timp ce Cernobîl este încă înconjurat de un halou de rău augur.
Totul depinde însă de ce elemente se află în bomba murdară. Experții în securitate spun că pentru teroarea nucleară pot fi alese americiu-241, californiu-252, cesiu-137, cobalt-60, iridiu-192, plutoniu-238, poloniu-210, radiu-226 și stronțiu-90. Pentru a repeta și a scala Cernobîlul, teroriștii trebuie să folosească stronțiu-90. Dar, în acest caz, organizatorilor atacului ar însemna să nu le pese de soarta posibililor executanți ai sarcinii.