Ce este sexualitatea de tip fast food? Sexolog: Materialele pornografice nu au nimic în comun cu dragostea

Actuala societatea trece printr-o criză a sexualităţii fără precedent, perioadă caracterizată ca fiind „epoca sexului de tip fast food”.

„Dacă acum mai mult de jumătate de secol, sexul era perceput mai mult ca un mijloc de procreere şi înmulţire a speciei, descoperirea metodelor de contracepţie a deschis calea sexului pentru plăcere. Filmele pentru adulţi şi răspândirea lor odată cu dezvoltarea internetului au contribuit la stimularea imaginaţiei, iar în prezent, sexul nu se mai trăieşte din plin, ci este o necesitate pe care o consumăm aidoma alimentelor de tip fast food. Astfel, majoritatea relaţiilor în care iubiţii nu îşi depăşesc condiţia obişnuită, instinctuală, au o durată între 2 şi 4 ani, iar după acest timp, atracţia sexuală dispare”, declară sexologul Gabriela Marin.

Cum identificăm sexualitatea de tip fast food?

Specialistul este de părere că numeroși tineri învață să facă dragoste urmărind materialele pornografice de pe internet şi intră în viața sexuală având deja anumite idei preoconcepute despre sex, care le limitează foarte mult trăirile și experiențele. Mai mult, majoritatea cuplurile sunt atât de impregnate de prejudecățile și limitările întâlnite în sexualitatea de tip fast food învățată din filmele porno, încât ei consideră că:

Alte articole

Cristina Ștefania, logodnica lui Speak, un trecut amoros controversat. Cu cine a avut artista o aventură

Motivul pentru care Cătălin Scărlătescu și Doina Teodoru nu fac nuntă. „Eu vreau ceva, ea vrea altceva”

1. Modul în care arătăm este totul.

„Sexualitea obișnuită desprinsă din filmele porno se focalizează exclusiv pe corp. Astfel, suntem condiționați să credem că sexualitatea noastră depinde în special de felul în care arătăm. Ajungem să credem că nu putem avea o viață sexuală satisfăcătoare decât dacă suntem tineri, arătăm perfect, cu sânii tari și mari sau penisul de o mărime apreciabilă; prejudecată care poate determina probleme serioase legate de încrederea în sine, în special la cei care nu se mai consideră tineri sau care nu au un corp perfect, de fotomodel”, explică psihoterapeutul Gabriela Marin.

2. Trebuie neapărat să ne satisfacem partenerul, ca el/ea să aibă orgasm.

„Mentalitatea clasică menţionează faptul că satisfacerea celuilalt este elementul central. Cu toții știm că a-i dărui celuilalt plăcere și satisfacție în timpul actului sexual este un lucru minunat. Însă, în clișeul folosit în filmele porno, acesta este unicul și cel mai important scop al actului sexual. Cealaltă față a monedei este faptul că dacă partenerul nu obține orgasmul, sexul devine o problema, Și astfel, sexul = orgasm. Se pierde chiar scopul principal al interacțiunii sexuale, care este starea de plăcere, de intimitate. Se ajunge astfel, foarte rapid la anxietatea de performanță în cazul ambilor parteneri”, spune sexologul.

3. Apropierea și intimitatea nu sunt importante.

„Materialele pornografice nu au nimic în comun cu apropierea, cu dragostea dintre cei doi parteneri. Ele arată doar niște acțiuni de natură fizică, pe care doi indivizi le pun în practică și nu există conectare sau vreun grad de intimitate emoțională între ei. Desigur că și sexul ocazional își are rostul său, însă, toți știm foarte bine diferența dintre a face sex și a face dragoste. Bărbații poate că intuiesc acest lucru, mai mult ca oricine”, declară psihologul Gabriela Marin.

4. Acesta este maximul pe care îl putem avea.

„Cea mai dăunătoare parte a clișeelor sexuale învățate din filmele porno este că acestea ne fac să credem că asta este maximul pe care il putem ce putem avea, că dincolo de această simplă interacțiune a corpurilor fizice, nu mai trăim nimic. Dacă totuşi ne dorim senzații mai intense și mai împlinitoare, ne fac sa credem ca e cazul să le căutăm în zona kinky, descrisă în tratatele sexuale ca parafilii, acestea fiind reprezentate în special de BDSM şi fetişuri şi nu în direcţia unei conectări reale, pline de iubire cu partenerul, conchide specialistul în relaţii de cuplu, psiholog Gabriela Marin.