Ce este un certificat energetic și când avem nevoie de el?

Certificatul energetic (numit, de fapt, certificat de performanță energetică) este un act pe care trebuie să-l solicitați dumneavoastră, ca proprietar (legea spune proprietarul, administratorul sau investitorul), iar acei specialiști care pot să-l elibereze se numesc auditori energetici pentru clădiri.

Aveți nevoie de acest act încă înainte de a posta anunțurile de vânzare-cimpărare sau închiriere, pentru că acestea trebuie să conțină informații legate de performanța energetică a clădirii sau apartamentului pe care doriți să îl vindeți sau închiriați:

•  clasa energetică;
• consumul total specific de energie primară;
• indicele de emisii echivalent CO2;
• consum total specific de energie din surse regenerabile.

Pentru ca auditorul să poată emite acest document, are nevoie după copiile după câteva acte ale imobilului și trebuie să facă o scurtă vizită la clădire (pentru observații și măsurători).

Alte articole

Certificat energetic pentru imobile – un document obligatoriu în România

Puteți afla mai multe informații pe această temă studiind Legea nr. 372 din 2005 privind performanța energetică a clădirilor, cu adăugirile și modificările ulterioare (Legea nr. 159/2013, care din 19 iulie 2013 a introdus și în România obligația existenței certificatului energetic la vinderea, închirierea sau renovarea majoră a imobilelor, Legea nr. 101/2020 și Ordonanță Guvernului României nr. 13 din 2016).

Când este necesar un certificat energetic?

Certificatul de performanță energetică este necesar atât pentru clădirile existente, cât și pentru cele care se construiesc.

Pentru clădirile existente, este nevoie de acest document la cele aflate în proprietatea / administrarea autorităților publice sau a instituțiilor care prestează servicii publice și cele în care o suprafață utilă totală de peste 250 m2 este ocupată de o autoritate publică și care este vizitată în mod frecvent de public.

De asemenea, el este obligatoriu la vânzarea, închirierea sau renovarea majoră a clădirilor și unităților de clădire având următoarele funcțiuni:

•  rezidențial – colectiv sau individual;
• birouri;
• învățământ;
• sănătate;
• hoteluri și restaurante;
• activități sportive;
• comerț;
• alte funcțiuni.

Categoriile de imobile exceptate de la această obligație sunt mai puține, dar există și așa ceva:

•  clădiri și monumente protejate care fie fac parte din zone construite protejate, conform legii, fie au valoare arhitecturală sau istorică deosebită, cărora, dacă li s-ar aplica cerințele, li s-ar modifica în mod inacceptabil caracterul ori aspectul exterior;
• clădiri utilizate ca lăcașuri de cult sau pentru alte activități cu caracter religios;
• clădiri provizorii prevăzute a fi utilizate pe perioade de până la 2 ani, din zone industriale, ateliere și clădiri nerezidențiale din domeniul agricol care necesită un consum redus de energie;
• clădiri rezidențiale care sunt destinate a fi utilizate mai puțin de 4 luni pe an;
• clădiri independente, cu o suprafață utilă mai mică de 50 m2.

Contractele de vânzare-cumpărare încheiate în lipsa acestui act sunt supuse nulității relative, potrivit prevederilor Codului civil, ele putând fi atacate în instanță.

Așa cum am amintit anterior, acest document mai este necesar la imobilele ce se construiesc, trebuind să fie prezentat originalul comisiei de recepție la terminarea lucrărilor, iar o copie a sa trebuie să fie atașată procesului verbal de recepție, devenind parte componentă a cărții tehnice a construcției.

Procesul-verbal încheiat cu ocazia recepției la terminarea lucrărilor și neînsoțit de copia de pe certificat este nul de drept.