Andreea Răducan a trecut prin multe experiențe de-a lungul carierei sale sportive. După fericire au urmat și momente dureroase, ca acela când apierdut o medalie de aur din cauza unui incident nefericit ce nu a ținut de ea. Dar s-a ambiționat și și-a continuat parcursul profesional, devenind una dintre cele mai bune gimnaste ale României.
Citește și: Cum arată Cătălina Ponor, la 7 ani de când s-a lăsat de gimnastică. Campioana a ajuns de nerecunoscut
După retragerea din activitatea sportivă de înaltă performanță, din anul 2002, lucrează la Fundaţia Olimpică Română, unde promovează importanţa mişcării şi a sportului, iar din 2011 organizează Cupa de Gimnastică „Andreea Răducan“, acestea fiind doar câteva dintre proiectele în care este implicată.
Într-un interviu recent pentru Adevărul, Andreea Răducan a vorbit despre începuturile ei în gimnastică și a explicat cât de importantă este susținerea familiei pe acest drum greu, dar plin de satisfacții.
„La 4 ani am început să merg în sala de gimnastică la inițiativa tatălui meu, care a iubit foarte mult sportul. Jucase și el fotbal în copilărie și a fost foarte pasionat, însă probabil că nici bunicii mei nu i-au înțeles foarte bine această pasiune și cred că a rămas cu un vis neîmplinit. A considerat mereu că educația prin sport este una potrivită, astfel că, atât eu, cât și fratele meu Sorin, am practicat sport: eu gimnastică, el fotbal până a ajuns la Farul Constanța, dar apoi a renunțat. Însă da, eu am mers inițial la sală jucându-mă. La vârsta de 4-5 ani, copiii nu merg la sala de gimnastică să facă direct pregătire fizică sau lucruri foarte complicate. Este vorba mai mult de o acomodare cu tot ce poți să găsești într-o sală de gimnastică, aparate despre care nu știi mare lucru, ce se întâmplă la bârnă, la paralele, ce faci cu trambulina, unde o așezi”, a declarat fosta gimnastă.
A început gimnastica la vârsta de patru ani în orașul său natal, în Bârlad și la scurt timp câștiga numeroase medalii pe plan național. În 1996 a fost selecționată de către Federația Română de Gimnastică să facă parte din lotul național de junioare care se antrena la Onești. După doar un an s-a alăturat Echipei Olimpice de Senioare la Centrul Olimpic de la Deva.
Andreea Răducan a făcut parte din echipa de gimnastică a României la Campionatele Mondiale de la TianJin, din China, cucerind medalia de aur în finala de la sol, medalia de aur în finala pe echipe și o medalie de argint la bârnă. Cu doar un an înainte, Campionatele Europene de Junioare de la Sankt Petersburg i-au adus gimnastei două medalii de argint și una de bronz.
În 2000, la Sydney, cariera gimnastei a atârnat de un fir de ață din cauza unei pastile de Nurofen. La acea vreme, Andreea Răducan a pierdut nu doar medalia de aur la individual compus, ci și posibilitatea de a câștiga alte medalii la bârnă și la sol. Asta s-a întâmplat din cauza administrării unei pastile de Nurofen în urma căreia a fost depistată pozitiv cu pseudoefedrină, substanță interzisă în acest sport. La acel moment, doctorul echipei a fost găsit vinovat de neglijență și suspendat până la Jocurile Olimpice din 2004. În 2001, Andreea Răducan își lua marea revanșa la Campionatele Mondiale de la Gent, unde a câștigat trei medalii de aur în finala de la bârnă, sol și pe echipe, dar și două medalii de bronz în finalele de sărituri și individual compus.
„În cazul meu a fost o greşeală mai grosolană, dacă aş putea spune, decât cea din cazul Simonei. M-a costat mai mult decât medalia de la individual compus. M-a costat şansa de a concura pentru două medalii, la bârnă şi sol, decizia retragerii medaliei de la individual compus venind chiar în momentul în care trebuia să plec la concurs pentru cele două finale pe aparate, acolo unde eu aveam cele mai mari şanse de a obţine medalii.
Dacă la un moment dat cineva înţelept va considera că e inutil să ţii cu dinţii de o decizie pe care absolut nimeni nu o înţelege, cred că ar linişti apele şi toată lumea s-ar calma. Oamenii mă întreabă «Când îţi ceri medalia înapoi?’, dar este o chestiune care nu ţine de mine, nu este o negociere la piaţă, şi e important ca nişte oameni mai mari decât noi să recunoască că şi ei mai pot greşi.
Ar fi un bun moment oricând, important este ca oamenii să îşi asume acest pas. Eu am dovedit că îmi pot derula viaţa foarte frumos vorbind despre acest lucru. Pierzând un titlu olimpic am înţeles ce înseamnă solidaritatea oamenilor şi susţinerea necondiţionată, aşa că nu aş putea spune că sunt neapărat în pierdere”, a declarat Andreea Răducan, conform tvrinfo.ro.
Și-a încheiat cariera de gimnastă în 2002 după Campionatele Mondiale din Ungaria de la Debrecen. Acum, Andreea Răducan însă se ocupă de pasiunea ei, dorindu-și să rămână în permanență legătură cu sportul pe care l-a iubit cel mai mult. De când s-a retras, a încercat să ajute alte generații să exceleze, așa cum a făcut și ea la îndemnul părinților și antrenorilor.
„Să știți că încerc să profit de fiecare ocazie ce poate să mă aducă în sala de antrenament, în sala de gimnastică tocmai pentru a nu-mi lipsi foarte mult contactul acesta cu aparatele de gimnastică. Cu gimnastele și cu antrenorii, cu atmosfera unui antrenament. E plăcut. Uneori simt nevoia să mă întorc, iar atunci când am posibilitatea o fac. Fie că vin cu copiii mei să ne jucăm. Să depănăm amintiri și să fim tot într-o sală de gimnastică. Atmosfera de concurs îmi lipsește foarte mult. Nu reușesc întotdeauna să fiu alături de fete, dar rememorez etapele mele de pregătire, uneori stările pe care le aveam în sala de antrenament și nerăbdarea de a ajunge la concurs” a declarat ea pentru GSP, subliniind cât de mult îi lipsește atmosfera din sala de antrenament.
Și deși anii și-au pus amprenta asupra Andreei Răducan, pofta de viață nu a scăzut deloc. Acum se simte o femeie împlinită, fiind cunoscută de toată România, dar și în afară, este căsătorită și are doi copii de care se bucură nespus.
Citește și: Cum arată Sandra Izbașa după 9 ani de la retragerea din gimnastică. Sportiva radiază la fiecare apariție