„Nu-mi pare deloc rău că mă despart de anul 2012. De exemplu, de ziua de 20 iunie”, îşi începe Adrian Năstase postarea de pe blog.
„Îmi aduc aminte felul în care priveam în acea zi, din afară, ca prin ceață, cu tristețe, cu dezamăgire, cu revoltă, o viață pe care o știam a fi a mea. Mă bucur că au trecut 194 de zile de la acel pod către o altă existență. Scrisorile de atunci pentru Dana, pentru Andrei, pentru Mihnea, pentru voi le-aș fi scris astăzi altfel, lăsând la o parte revolta și adăugând speranța”, afirmă fostul premier, precizând că această „călătorie” a sa în penitenciar l-a învăţat multe lucruri.
„Am aflat, de exemplu, că, la Jilava, exista „Comunitatea Phoenix” – a celor care consumau droguri sau le vindeau -și, care acum, într-un program de cooperare cu o fundație norvegiană, încearcă să se elibereze de dependența asta. Au reguli speciale, draconice, iar activitatea lor înseamnă lucrări de creație, de broderie, origami, pictură pe sticlă, pe nisip, sculptură. I-am vizitat de multe ori, cu afecțiune și cu respect pentru efortul lor. Le-am vorbit despre Constituție, despre poezie, despre paradoxuri, despre masonerie, despre Păunescu, despre libertate, despre familie, despre evadarea în lectură. I-am îndemnat să citească. În urmă cu câteva zile, fiecare dintre ei a prezentat ce a citit. M-a împresionat, în mod special, Bogdan. Cartea pe care o primise nu i se potrivea. Dar – a spus el – în compensație vrea să recite o poezie. Și a recitat, mândru, fără timiditate, poezia lui Eminescu, „De-aș avea…”, povesteşte Adrian Năstase.
Fostul prim-ministru îşi aminteşte şi cum a fost întrebat dacă e „cel mai deştept tip din România”.
„Unul dintre ei, m-a întrebat astăzi dacă „e adevărat că sunt cel mai deștept tip din România.” Știu că vă interesează mai mult ce i-am răspuns. I-am spus că un „tip” cu adevărat deștept nu se compară niciodată cu alții…”, scrie Năstase.
Cât despre urările pentru Noul An, Adrian Năstase face trimitere la „lipsa regretelor”:
„Vă doresc cu încredere și cu speranță, un an 2013 care să fie lipsit de supărări și de regrete și adaug, pentru voi, felicitarea – cu un frumos origami – pe care am primit-o astăzi de la „rezidenții Comunității”, cei care au învățat că mai important decât să faci ce-ți place este să-ți placă ceea ce trebuie să faci”.