Potrivit DEX, „ler” este „un cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic”, adică nu are un sens concret, ci este folosit doar pentru a îmbogăți sonoritatea cântecelor tradiționale.
Cuvântul „ler” are și alte conotații în afara colindelor. În Transilvania, cuvântul este un regionalism care desemnează cuptorul unei sobe de gătit, iar în maghiară se referă la „vatră”.
Unele teorii leagă cuvântul „ler” de tradiții străvechi și influențe culturale din perioada precreștină, dar aceste interpretări rămând doar speculații fără o bază documentară solidă.
Cea mai veche tentativă de explicare a cuvântului apare în lucrarea „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”, din secolul al XVIII-lea. În aceasta, Dimitrie Cantemir face referire la nişte colinde din Oltenia, în care sunt pomenite nişte „temelii ca de cetate – „Curţile lui Ler împărat” – „Ler” fiind împăratul roman Aurelianus.
O altă explicație ar putea fi cea a lui Victor Kernbach, care a scris în Dicționarul de mitologie generală că „ler ar putea fi un împrumut de la celți, în limba cărora Ler era numele unei zeități a mărilor (Lair/Llyr).
Oricare ar fi explicația, este o expresie emblematică pentru colindele românești de tot felul. Așadar, dacă te-ai întrebat vreodată ce este lerul, răspunsul este că nu se știe și nici nu există o variantă unanim acceptată de experți.
Citește și: Când împodobim bradul de Crăciun. Cine nu respectă tradiția riscă să aibă ghinion în anul următor!