Expresia „mărul discordiei” vorbește despre un conflict provocat de o problemă aparent minoră, dar care are consecințe majore. Cu timpul, sensul expresiei a fost extins, desemnând:
Expresia „mărul discordiei” își are originile în mitologia greacă și este legată de nunta zeiței Thetis (zeița mării) cu muritorul Peleus, părinții eroului Ahile. Toți zeii din Olimp au fost invitați la nuntă, cu excepția lui Eris, zeița discordiei și a conflictului. Lovită în orgoliu de decizia mirilor de a nu o invita la eveniment, Eris decide să se răzbune. Astfel, în mijlocul petrecerii, Eris aruncă un măr de aur, pe care scria „Celei mai frumoase”.
Gestul zeiței a avut consecințe imediate, trei zeițe disputându-și fructul, fiecare dintre ele considerând că este cea mai frumoasă. Hera (zeița căsătoriei și regina zeilor), Atena (zeița înțelepciunii și a strategiei de război) și Afrodita (zeița iubirii, frumuseții și fertilității). Zeus a refuzat să rezolve conflictul dintre cele trei, așa că l-a desemnat pe muritorul Paris să o aleagă el pe cea mai frumoasă. Cele trei zeițe au încercat să-l convingă pe Paris oferindu-i daruri nemaipomenite:
Lui Paris nu i-a luat mult timp să decidă. A ales iubirea celei mai frumoase femei din lume, alegerea lui înfuriindu-le pe Hera și Atena. Frumoasa Elena din Troia, care era deja căsătorită cu Menelau, regele Spartei, a fost răpită de Paris și dusă la Troia. Acest act a stat la originea Războiului Troian, care a durat zece ani.
Potrivit mitologiei grecești, atât zeii, cât și muritorii râvneau merele de aur pe care zeița-mamă Gaia le dădea drept cadou de nuntă Herei și lui Zeus. Aceste mere promiteau nemurirea și cine le mânca nu se mai îmbolnăvea niciodată, nu mai suferea niciodată, nu mai avea senzații de foame și de sete.