Puțini români știu originea expresiei „Leru-i ler” din colindele de Crăciun. În conformitate cu tradiția populară, expresia nu are o traducere directă în limbajul cotidian, ci reprezintă mai degrabă o interjecție, o formulă vocală menită să aducă o nptă de mister și magie în cântecul colindelor.
Ce spune DEX-ul: ler- “interjecţie care apare ca refren, în colinde, cărora le dă un anumit efect eufonic/sonor”.
Originea expresiei „Leru-i ler” este greu de urmărit, deoarece aceasta s-a transmis de-a lungul generațiilor prin intermediul tradiției orale. De-a lungul timpului, cuvântul „ler” a devenit o parte integrantă a colindelor, fiind transmisă din gură în gură, fără a avea o explicație clară a semnificației sale.
Cea mai veche tentativă de explicare a cuvântului „Ler” apare în lucrarea „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”, din secolul al XVIII-lea. În aceasta, Dimitrie Cantemir face referire la nişte colinde din Oltenia, în care sunt pomenite nişte „temelii ca de cetate – „Curţile lui Ler împărat” – „Ler” fiind împăratul roman Aurelianus.
O altă explicație ar putea fi cea a lui Victor Kernbach, care a scris în Dicționarul de mitologie generală că „ler ar putea fi un împrumut de la celți, în limba cărora Ler era numele unei zeități a mărilor (Lair/Llyr).
„Leru-i ler” este un simbol al spiritului sărbătorilor de iarnă și al momentelor magice petrecute, mai ales că multe dintre colindele românești includ acest cuvânt misterios.
Oricare ar fi explicația, „Leru-i ler” este o expresie emblematică pentru colindele românești de tot felul. Așadar, dacă te-ai întrebat vreodată ce este lerul, răspunsul este că nu se știe și nici nu există o variantă unanim acceptată de experți.