Ce le lipsește copiilor de astăzi, când vine vorba de sănătatea lor psihică. Părintele Necula este cunoscut deja pentru harul și tâlcul cu care reușește să spună lucrurilor pe nume. Indiferent de cât de grele sunt subiectele pe care le abordează părintele reușește să le arate oamenilor care e răspunsul la întrebările ce îi macină cu un stil cu totul și cu totul aparte.
În urmă cu ceva timp, părintele Necula a vorbit despre ce le lipsește copiilor de astăzi, când vine vorba de sănătatea lor psihică și spirituală. Duhovnicul a subliniat faptul că nu este vorba despre ce, ci despre cine.
”Copiilor de astăzi le lipsesc părinții. Nu preocuparea acestora de a-i sufoca prin activități. Nu. Aici suntem campioni. Asezonăm creșterea copiilor cu toate frustrările noastre intelectuale, emoționale și fizice. Părinții ca forță activă, ei lipsesc. Mici sfinți locali, care să lumineze viața copiilor, să le fie odihnă și curaj. Fără colaborarea tati-mami și fără prezența unor bunici sănătoși sufletește – chiar dacă sunt epuizați fizic – în viețile copiilor, aceștia cresc fără aripi portante. Putem teoretiza cât vrem. Câtă vreme avem specialiști care ne spun că pruncii nu aparțin părinților și că educația din afară e mai importantă decât cea dinăuntru suntem o societate bolnavă de lipsă de înțelegere a iubirii. Și, unde iubire nu e, nimic nu e”, a declarat părintele Constantin Necula, potrivit Pagina de psihologie.
Părintele Necula consideră că pentru a cultiva moralitatea, toleranța și deschiderea către diversitate în mintea copiilor părinții au nevoie de sinceritate, echilibru și bun-simț.
”Să fii sincer legat de orice act de moralitate, pentru a nu îndrepta morala spre moralism. Să nu inventezi libertăți care frâng biologicul lor. Să nu creezi un spațiu al diversității în care cine strigă mai tare e mai divers decât celălalt și i se cuvin drepturi în plus. Cred, personal, că ideea de diversitate s-a abătut de mult de la ideea de toleranță și deschidere, afectând creșterea naturală a unor drepturi, grăbind coacerea lor în creuzetul eticii sociale. Lipsindu-se de fundamentul cordialității reale, singurul care poate impune, cu sinceritate, o valoare. Deci un al patrulea ingredient, fie-mi îngăduit, este răbdarea și latura desprinsă din ea: timpul!”, a mai spus părintele.
Mai mult, părintele a vorbit și despre părinții care caută succesul și uită de viața de familie. Duhovnicul le atrage atenția că succesul nu este vorba despre persoana lor, ci este vorba de cu totul și cu totul altceva.
”Subiectul succesului nu este persoana lor, ci împlinirea lor prin toți cei care le alcătuiesc viața. Că orice efort făcut pentru punerea în valoare doar a propriei tale persoane devine un efort egoist și jalnic, dacă nu se trăiește în bucuria comuniunii cu ceilalți. În concluzie, este important ca adulții și, mai ales, părinții și îngrijitorii să facă diferența între succesul autentic și falsul succes. Potrivit autoarei cărții Parenting pentru succes: „Atunci când succesul nu se simte autentic, «sindromul impostorului», pe care îl simțim cu toții din când în când, devine o stare permanentă pentru copiii noștri.“ Tot dr. Levine este cea care ne ajută să înțelegem ce presupune, din punct de vedere psihologic, succesul autentic: „Acesta [succesul autentic] presupune să acceptăm că orice copil este o lucrare în curs de desfășurare. În plus, pornește de la ideea că toți copiii trebuie să aibă timp și energie pentru a se putea angaja, cu adevărat, în procesul de învățare, de explorare și dezvoltare a propriilor interese, în consolidarea mecanismelor de adaptare și în construirea identității de sine reale, entuziaste și cuprinzătoare“, a conchis părintele.