Ce mânca familia Ceauşescu de Crăciun. Meniul-surpriză

În volumul „La curtea lui Ceauşescu” (apărut la Editura Amaltea, în 2004), Maria Dobrescu recompune, intervievând persoane din anturajul familiei Ceauşescu, o zi obişnuită: „Îi plăcea să mănânce simplu, ciorbă de ştevie, mâncare de spanac, urzici. Nu era pretenţios, dacă ştiai să i-o faci din buruieni multe, era minunat. Carne de porc? Poate doar sâmbăta şi duminica.”

Mesele nu erau pline de bucate, ci totul era bine chivernisit. Se achiziţiona cantitatea strictă de alimente, atât cât se putea consuma. Micul dejun era frugal: o cană de ceai cu lapte, o felie de şuncă, una de brânză şi, din când în când, un ou fiert. La prânz, mergea numai bine un pahar de vişinată.

Secretele culinare din familia Ceauşescu au fost dezvăluite, pentru România TV şi de bucătăreasa preferată a cuplului.

Alte articole

Prăpăd și faliment la Târgul de Crăciun din București! Comercianții cu prețuri astronomice se miră că n-au vândut mai nimic

Data la care trebuie despodobit bradul de Crăciun. Care este tradiția de Sărbători

Ce servea cuplul Ceauşescu de Crăciun sau de Revelion

Nici de Sărbători preparatele rafinate nu-şi găseau locul. De Revelion, unul dintre momentele „măreţe” ale anului, alături de ziua „Tovarăşului” (26 ianuarie), cei mai importanţi oameni din stat se strângeau la Club-bazin Floreasca.

Mihaela Moraru Ceauşescu, fiica lui Marin Ceauşescu (fratele mai mare al fostului lider comunist), povesteşte în volumul „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig” (apărut la Editura Meteor Press) din ce se înfruptau oaspeţii sosiţi să petreacă alături de „Marele Tovarăş” la trecerea dintre ani. „Nici nu se compară rafinamentele culinare de acum cu aşa-zisele rafinamente de la mesele Ceauşeştilor, chiar dacă şi ei ar fi avut acces, să zicem, la fructe de mare. Dar nu le plăceau. Ei mâncau mâncăruri tradiţionale, sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie, salată de boeuf, care oricum nu lipseau de la mesele de sărbătoare. Dacă lipseau era vai şi-amar!

Lui Nicolae Ceauşescu îi mai plăceau în special preparatele tradiţionale din peşte: ciorba de peşte, plachia şi saramura. Dar marea lui pasiune rămâneau sarmalele. De băut, se bea vin alb şi ţuică de prună, fiartă şi îndulcită. Tanti Lenuţa mai bea băuturi dulci, pentru femei, dar nu se îmbăta. Cam ăsta era meniul lor de ani de zile, la petreceri, la aniversări sau la Revelion”.

Meniul se întocmea de regulă cu o seară înainte, bucătăreasa pregătind mâncare pentru 8-15 persoane. Cele mai cerute erau ciorbele acrite din belşug, fripturile la grătar şi prazul umplut cu carne. Cât despre cei doi câini, Corbul şi Sarona, şi aceştia se bucurau de îndemânarea Irinei Sava. Dacă dimineaţa mâncau cremvruşti, la prânz puteau „servi” budincă de brânză cu spaghete, legată cu zece ouă, sau carne de vită cu zarzavat.

Interesant este că unele dintre ingrediente soseau din te miri ce colţ al ţării, ambalate în colete şi expediate pe adresa preşedintelui…

Mulţi oameni chiar credeau că Ceauşescu merită tot ceea ce este mai bun prin gospodării: şunculiţe proaspăt afumate, cârnaţi condimentaţi, carne de porc, brânzeturi.

Unii, mai gospodari, trimiteau chiar şi lemne de foc sau cărbuni, toate, evident, verificate strict de către Securitate. Tot de domeniul alimentar amintesc şi unele dintre cadourile pe care le-a primit Nicolae Ceauşescu la diferite aniversări. În 1978, zile întregi oamenii din diferite instituţii s-au străduit să creeze cele mai potrivite daruri, pe măsura celor 60 de ani ai preşedintelui, cum ar fi nişte ştiuleţi din porumb cu totul şi cu totul din aur. Sau un borcan de zece kilograme umplut nu cu murături, ci cu… diamante sintetice. Generalul Maior Marin Neagoe, în cartea „35 de ani. Umbra lui Ceauşescu”, descrie reacţia pe care a avut-o primul om al ţării atunci când a primit darurile: „Preşedintele s-a încruntat şi a tunat: Luaţi-le de aici chiar acum. Să nu le mai văd. Nu sunt cadouri de ziua unui om. Sunt jafuri”.