Ce se întâmplă dacă nu faci succesiunea? Se achită impozit din bunurile imobile

Succesiunea, denumită și moștenire, reprezintă acel mijloc prin care întregul patrimoniu al unei persoane fizice decedate se transmite uneia sau mai multor persoane în viață

Potrivit legislației în vigoare, în funcție de opțiunea defunctului de a-și exprima sau nu voința referitor la modul în care dorește să fie împărțite bunurile sale după deces, moștenirea este de doua feluri:

• Moștenire legală;
  Moștenire testamentară.

Moștenirea legală reprezintă cea mai uzuală formă de succesiune care operează în temeiul și conform legii. Acest tip de moștenire desemnează situația în care defunctul, fără a dispune printr-un testament, va lăsa bunurile moștenitorilor săi legali, în ordinea și în cotele  stipulate de legiuitor.

Alte articole

Ce se întâmplă dacă nu faci succesiunea testamentară. Câţi bani trebuie să plăteşti în plus

Cum vor împărți copiii lui Silviu Prigoană averea colosală și pensia de urmaș. Cine va pune mâna pe cele 21 de case și 22 de terenuri

Când se pierde dreptul la moştenire. Care sunt situaţiile în care termenul de acceptare a moştenirii se prelungeşte

Pentru a putea avea calitatea de moștenitor legal, persoana în cauză trebuie să aibă capacitate succesorală, respectiv să existe la momentul deschiderii succesiunii.

Moștenirea testamentară reprezintă modalitatea prin care, încă din timpul vieții, o persoană își poate exprima, printr-un testament valabil, voința cu privire la persoanele care îl vor moșteni, și condițiile de moștenire.

Potrivit articolului 1.034 Cod Civil, testamentul desemnează actul unilateral, personal și revocabil, prin care o persoană, numită testator, stipulează situația patrimoniului său după ce va înceta din viață.

În cazul în care există un interes pentru a finaliza o succesiune, nu există un termen prestabilit pentru a putea face o astfel de acțiune, putând exista doar anumite dezavantaje ce vor fi implementate în sfera moștenirilor. De preferat ar fi ca succesiunea să se demareze într-un timp cât mai scurt, pentru că dacă aceasta va fi dezbătută după doi ani de la data decesului, se vor plăti pe lângă cheltuielile notariale și un impozit de 1% din valoarea bunurilor imobile ce au aparținut persoanei decedate.

Dacă moștenitorii defunctului rămân în pasivitate și nu se adresează notarului public ori instanței de judecată în vederea dezbaterii procedurii succesorale, aceștia nu vor dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile (spre exemplu, un autoturism) sau imobile (teren, casă, apartament) ce au aparținut persoanei decedate, scrie legalbadger.

Dovada dreptului de proprietate a moștenitorilor asupra bunurilor moștenite de la persoana decedată se face cu certificatul de moștenitor eliberat de către notarul public ori cu hotărârea judecătorească eliberată de către instanța de judecată.

Dacă un astfel de act nu a fost eliberat, chiar dacă moștenitorii pot folosi personal bunurile moștenite, nu vor putea să încheie contracte cu privire la aceste bunuri. Spre exemplu, dacă persoana decedată a fost proprietarul unui apartament, iar moștenitorii săi doresc să vândă apartamentul respectiv, încheierea contractului de vânzare nu este posibilă fără dezbaterea procedurii succesorale (în urma căreia moștenitorii devin ei proprietarii bunului), deoarece numai cel care este proprietar poate să își exprime acordul cu privire la înstrăinarea unui bun.

De ce nu se poate vinde o casă fără succesiunea făcută

Este deja cunoscut faptul că, la decesul unei persoane, bunurile acesteia se transmit către moștenitorii săi legali sau testamentari. De asemenea este cunoscut faptul că pentru a deveni titularii drepturilor de proprietate asupra bunurilor ce au aparținut defunctului și pentru a putea dispune de aceste drepturi de proprietate (spre exemplu, prin vânzare), moștenitorii trebuie să devină proprietarii acestor bunuri. În acest sens este necesară acceptarea și dezbaterea succesiunii persoanei decedate.

Prin urmare, dezbaterea succesiunii este o procedură juridică, declanșată la cerere, prin care notarul public competent sau, în caz de neînțelegere între moștenitori, instanța de judecată stabilește care sunt persoanele care au calitatea de moștenitor legal și/sau testamentar, care sunt bunurile ce compun patrimoniul defunctului, respectiv care sunt cotele ce se cuvin fiecărui moștenitor din acest patrimoniu.

Moștenitorii legali ai defunctului sunt:

– descendenții (copiii, nepoții, strănepoții și așa mai departe ai defunctului, fără limită în grad),

– ascendenții privilegiați (mama și tata defunctului) și colateralii privilegiați (frații și surorile defunctului și descendenții lor până la gradul al IV-lea inclusiv),

– ascendenții ordinari (bunici, străbunici și așa mai departe ai defunctului, fără limită în grad),

– colaterali ordinari (unchii și mătușile, verii primari și unchii și mătușile mari),

– soțul supraviețuitor al defunctului.

Precizăm faptul că moștenitor testamentar poate să fie orice persoană fizică (indiferent dacă este sau nu rudă ori afin cu defunctul), respectiv orice persoană juridică (societate, asociație, fundație sau o unitate administrativ teritorială) și căreia defunctul i-a conferit calitatea de legatar prin testamentul întocmit de către acesta.

Moștenitorii vor face dovada drepturilor de proprietate asupra imobilelor din patrimoniul succesoral prin actele de proprietate existente pe numele defunctului (spre exemplu: contracte de vânzare, contracte de donație, certificat de moștenitor, titlu de proprietate, hotărâre judecătorească).

Procedura succesorală notarială se finalizează prin eliberarea Certificatului de moștenitor de către notarul public instrumentator al dosarului succesoral.

Certificatul de moștenitor face dovada cu privire la calitatea de moștenitor legal și/ sau testamentar și a dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul autorului, menționate în certificatul de moștenitor și întinderea acestora (cotele-părți ce se cuvin fiecărui moștenitor).

Atunci când moștenitorii nu se înțeleg cu privire la compunerea patrimoniului succesoral, la întinderea drepturilor care li se cuvin sau în situația în care aceștia își contestă unii altora calitatea, se vor adresa instanței de judecată în vederea stabilirii drepturilor lor. Instanța de judecată se va pronunța printr-o Hotărâre, care va face dovada de calității de moștenitor, a dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul autorului și întinderea acestora, scrie legalbadger

Se poate vinde o casă fără succesiune?
Astfel, având în vedere faptul că pentru încheierea unui contract de vânzare, vânzătorul trebuie să dovedească calitatea sa de proprietar asupra bunului supus vânzării, dacă se dorește vânzarea unui bun ce a aparținut defunctului, iar bunul este un imobil (teren, casă sau apartament) este obligatorie dezbaterea succesiunii acelei persoane și doar moștenitorii vor putea vinde bunul. Dovada dreptului de proprietate se face, după caz, cu certificatul de moștenitor sau hotărârea judecătorească. Deci, pentru a răspunde la întrebare, nu se poate vinde o casă fără succesiune.

Iată după cât timp se pierde dreptul la moștenire  
Succesiunea ridică foarte multe semne de întrebare, fiind o procedură complexă. Astfel că, foarte mulți vor să afle în cât timp se pierde dreptul la moștenire. Articolul 1.103 Cod civil prevede că dreptul de opțiune succesorală se pierde la expirarea termenului de un an de la data deschiderii succesiunii de moștenitorul care în această perioadă nu acceptă moștenirea în mod expres sau prin acte de acceptare tacită, fiind instituită astfel față de el o prezumție de renunțare.

Există însă și situații aparte, în care termenul de un an nu curge de la data decesului, ci:

• de la data nașterii celui chemat la moștenire, atunci când aceasta este ulterioară decesului;
  de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în baza unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, în condițiile în care succesibilul nu a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;
  de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;
  de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii, scrie legalbadger

În alți termeni, persoana care nu acceptă moștenirea în termen de un an de la deschiderea acesteia va pierde dreptul de moștenitor, considerându-se că el a renunțat în mod tacit. Momentul de la care curge termenul de opțiune suportă și excepții. Astfel, art. 1103 alin. (2) prevede o serie de situații specifice în care termenul curge începând cu alte momente, după cum urmează:

„a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;

b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;

c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;

d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.”

De asemenea, termenul de opțiune poate fi suspendat, sau moștenitorul poate fi repus în termenul de opțiune potrivit regulilor care guvernează prescripția extinctivă.

Odată acceptată moștenirea, însă, dreptul de moștenitor astfel consolidat devine imprescriptibil – nu se mai poate pierde ca urmare a trecerii timpului, indiferent dacă se realizează dezbaterea succesorală sau nu.

Concluzionând, pentru a oferi un răspuns scurt întrebarea după câți ani pierzi dreptul de moștenitor, dreptul la moștenire se pierde:

În termen de un an de la deschiderea moștenirii, de către moștenitorii care nu au depus diligențe pentru acceptarea acesteia;
Niciodată, după ce moștenirea a fost acceptată.

TAXA SUCCESIUNE 2024. Cum ajungi la moştenirea de la „mătuşa Tamara” fără bătăi de cap. Acte necesare şi ponturi