„Unul dintre motivele pentru care dragostea îţi dă o senzaţie atât de plăcută este implicarea mai multor hormoni responsabili chiar cu acest lucru: senzaţia de bine. Dopamina, neurotransmiţătorul din striatum responsabil de căutarea de recompensă, este cu siguranţă implicat în senzaţia de îndrăgostire”, explică psihologul Abigail Marsh, de la Universitatea din Georgetown, în clipul de mai jos oferit de Societatea americană a chimiei, potrivit Mediafax.
„Hormonul cel mai specific pentru întregul proces de îndrăgostire, cel mai specific pentru reacţia primită, este oxitocina. Precum şi o neuropeptidă strâns apropiată, numită vasopresină„, adaugă ea, potrivit Business Insider.
Aceşti hormoni lucrează în creier ca să ne facă să ne simţim bine. De exemplu, în cazul şoarecilor de câmp monogami, actul de împerechere eliberează o tonă de oxitocină şi dopamină. Ca alte reacţii care provoacă o emisie de dopamină în cantităţi mari – ca în cazul cocainei – acţiunea de a fi împreună cu acel partener specific este privită ca fiind „recompensatoare”.
„Varianta noastră cea mai bună este că oamenii sunt construiţi cel mai probabil în mod similar”, spune Marsh. „Oamenii care trezesc sentimente romantice în noi provoacă de asemenea o creştere în nivelul de dopamină atunci când descoperi acea persoană alături de care vrei să rămâi”.
Întregul proces rămâne oricum învăluit în mister. Ceea ce declanşează aceste sentimente atunci când ne îndrăgostim diferă de la persoană la persoană. Dar modul exact în care este declanşată această avalanşă chimică nu este deocamdată cunoscut.