Ce simte un om cu 1 minut înainte de a muri. Răspunsul oamenilor de ştiinţă este cutremurător

Momentul mortii continua sa fie un mister! Totusi, oamenii de stiinta au stabilit ce inseamna practic moartea si care sunt factorii care duc in acel punct. Organismul trece printr-o stare de moarte clinica, urmata de moartea biologica, potrivit cercetatorilor de la American Society of Chemists.

Savantii spun ca senzatia de dinaintea unei morti violente este similara cu aceea pe care o traiesti cand te uiti la un film horror. Creierul nostru are aceeasi reactie in ambele cazuri.

Atunci cand o persoana este injunghiata, inima se opreste, la fel si respiratia (moarte clinica), insa nu si creierul, ci dimpotriva, atunci este momentul cand el lucreaza cel mai intens, potrivit cercetarilor. In aceasta faza, daca se intervine medical, oamenii pot fi readusi la viata, altfel nu au nicio sansa.

Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost interesati sa afle cu un ceas mai devreme cand vine sfarsitul. Si nu despre sfarsitul lumii este vorba, ci despre sfarsitul vietii – nici macar al vietii lor, ci al celor dragi, de care stiu ca se vor desparti pentru totdeauna. Semnele se arata atat celor care vor pleca intr-o alta lume, cat si celor care raman. Trebuie doar sa stim sa le citim si sa ne folosim judicios de informatiile primite.

Alte articole

Omul cu cel mai mare IQ din lume dezvăluie ce se întâmplă după moarte: „Acum sunteţi practic în meditaţie, văzând cum totul se schimbă”

Filmul morții lui Silviu Prigoană, reconstituit de DSU. În cât timp au intervenit salvatorii și ce măsuri s-au luat

Exista multe carti care trateaza acest subiect, de asemenea, articole publicate in reviste de stiinta sau de paranormal, ca si marturii care circula din om in om, oralitatea jucand inca un rol important in acest domeniu. Jurnalista americana Patricia Pearson a scris o carte intreaga despre ce se intampla cu muribunzii in ultimele 72 de ore de viata – „Cum sa deschizi usa Raiului. Povestiri despre Viata, Moarte si ce urmeaza dupa”.

Psihiatrul Raymond Moody a facut si el o cercetare pe care a dat-o publicitatii. S-au facut sondaje de opinie, statistici, rechizitorii, toate cu acelasi scop: sa se afle ce se intampla in orele care preced extinctia omului.

Iata si cateva concluzii la care au ajuns aceste studii, cercetari, sondaje s.a. – concluzii care se potrivesc cu o serie e marturii stranse chiar pe teritoriul Romaniei:

Cu 72 de ore inainte, cei care sunt pe patul de moarte primesc semne de la cei dragi, stinsi de pe lume

Preoteasa M.C., in varsta de 92 de ani, a povestit, cu 3 zile inainte de a muri, cum parintele, sotul sau decedat, se asezase pe marginea patului si ii spusese ca trebuie sa pregateasca rochia de culoarea viorelelor, pentru ca vor pleca intr-o calatorie.

C.I., ciobanita din Carpatii Meridionali, povesteste ca bunicul sau i-a spus, intr-o dimineata de joi, ca daca sambata va mai fi acasa, atunci va veni la ea in vizita, dar sa nu se sperie, caci e posibil si ca el sa nu poata veni. Sambata la pranz, batranul si-a dat duhul, cu putina vreme inainte ca nepoata sa intre in sat, ca sa-l ia la ea.

Petrică Mîțu Stoian ”bântuie” clinica în care s-a tratat după infectarea cu COVID. Ce se întâmplă acolo, la aproape trei luni de la moartea sa
De obicei, in ultimele 72 de ore de viata muribunzii vorbesc foarte mult despre o calatorie pe care o vor face curand. Cel mai adesea, cer sa le fie pregatite hainele si incaltarile sau sa le fie cumparate bilete pentru drum. De multe ori, calatoriile la care fac referire sunt irealizabile, fie pentru ca starea de sanatate a muribunzilor este foarte precara, fie pentru ca persoanele pe care le amintesc in cererile lor si despre care spun ca ii vor insoti sunt moarte demult.

Inainte de moarte, rude sau prieteni decedati vin sa ii ajute pe muribunzi sa faca Marea Trecere

Conform statisticilor, chiar si persoane aflate in coma isi pot reveni in ultimul ceas de viata, devenind constiente si, in acelasi timp, „stand de vorba” cu persoane demult decedate. Daca le intrebi despre lucruri din realitatea imediata, iti vor raspunde coerent, desi, pe de alta parte, sunt absolut neverosimile dialogurile pe care le poarta cu persoane care nu se afla acolo.

Loialitate fără margini. Câinele erou și-a salvat de la moarte stăpânul accidentat pe munte, acoperindu-l cu trupul său timp de 13 ore. „Blănosul ăsta e un miracol”
Astfel de reactii sunt mai evidente la muribunzii care au avut de traversat o boala grea si istovitoare, care le-a sleit puterile. Este clasic printre cei care studiaza acest fenomen cazul unei femei bolnave de cancer, care, pe patul de moarte, vorbeste cu tatal ei – mort – si, totodata, spune ca vede o alta ruda, care decedase de curand, si despre a carei moarte ea nu aflase nimic (caci i se ascunsese adevarul). Cei doi ii spuneau sa se pregateasca, pentru ca vor pleca impreuna intr-o calatorie lunga.

Tunelul si lumina alba

Despre tunelul la capatul caruia te asteapta – si te absoarbe – o lumina alba au adus marturie chiar cei care „s-au intors din morti”, cei care si-au revenit din moartea clinica. Tunelul poate fi alb, cenusiu sau oranj, insa culoarea luminii de la capatul lui este mereu aceeasi: alba, stralucitoare.

In unele cazuri, tunelul este posibil sa nu existe, iar lumina alba sa se reverse de la marginea orizontului, inundand rapid spatiul catre cel care se afla la pragul dintre lumi. Marturiile celor care si-au revenit din moartea clinica sunt coplesitoare, ei vorbesc despre o stare de liniste si de beatitudine pe care o da aceasta lumina, despre calm si caldura si sentimentul de siguranta, din care le vine greu sa se smulga.

Mesaje de pe pragul dintre lumi

Adesea, imediat ce au trecut pragul dintre lumi, cei decedati comunica foarte puternic cu o persoana (o ruda) care nu s-a aflat langa ei in momentul decesului, dar de care ii lega o emotie puternica. Soti, copii sau nepoti, aflati departe de rudele lor care au „facut pasul”, primesc la ceasul respectiv un semn.

Poate fi un semn fizic: o pana care cade din cer, o frunza adusa de vant, poate un zgomot puternic sau, daca asta se intimpla in timpul noptii, un vis cu semnificatii multiple, in care moartea este reprezentata printr-o metafora. Rudele acelea se trezesc atunci cu un frison rece, se uita la ceas, sunt cuprinse de neliniste, dar de cele mai multe ori cad din nou intr-un somn adanc. Mai tarziu, afla ca la ceasul respectiv persoana iubita a plecat din viata.

Mesaje de dincolo de moarte

In cele 40 de zile in care sufletul, conform traditiei crestine, mai ramane pe pamant, familia si prietenii celor decedati continua sa primeasca semne de la ei.

Tot bacita C.I. povestea ca, dupa moartea bunicului, la prima slujba de pomenire, dupa 7 zile, s-a discutat sa se faca o coliva mare, pentru cel raposat. Dar rudelor le-a aparut ca prin vis cel decedat, care lea-a spus: „mai faceti o coliva, ca suntem tare multi”, cerandu-i astfel ca o data cu el sa ii pomeneasca si pe ceilalti morti din familie.

Ce se întâmplă înainte de a muri? Chimiştii explică cum „trăieşte” omul moartea – VIDEO

Un nou videoclip de la American Chemical Society explorează exact ceea ce s-ar întâmpla în interiorul corpului cuiva dacă ar fi urmărit de un criminal într-un film de groază, relatează The Independent.

Creatorii filmuleţului subliniază că experienţa celor care urmăresc un film de groază este similară cu cea de a fi efectiv acolo, cu diferenţa că, în realitate, trăirile ar fi probabil mai intense. Adrenalina şi frica se activează în acelaşi fel în ambele cazuri.

Frica

Senzaţia de frică determină oamenii să reacţioneze sau să fugă. Este un mod de alertare a minţii şi a corpului că există un pericol, dar este şi un un proces chimic care permite organismului să ia măsuri ca să se pună în siguranţă. Informaţiile senzoriale sunt trimise prin sistemul nervos central şi în talamus, care funcţionează ca o centrală. Apoi sunt transmise în alte părţi din creier. Acest tip de informaţii fac iniţial o persoană să se sperie şi apoi se treacă la faza la care aceasta este gata să reacţioneze. Urmează ulterior decizia de a se lupta sau de a fuge şi răspunsul este declanşat. Este procesul prin care strămoşii noştri au găsit o modalitate de a decide dacă să-şi asume un atacator sau să încerce să scape. Astfel, adrenalina este pompată în organism şi în fluxul de sânge se trimite glucoza. De asemenea au loc şi alte procese chimice pentru a se menţine procesul activ.

Ţipetele

Dacă n-ar putea să fugă de un criminal care îl urmăreşte cu toporul, oricine ar începe să ţipe. Videoclipul subliniază că procesul provine dintr-o altă parte a creierului care ţine de limbă şi care deserveşte o funcţie diferită. Ţipetele sunt aproape instinctuale. Şi atunci când acestea sunt auzite, se declanşează un răspuns asemănător – încurajarea altor persoane să reacţioneze şi eventual să te ajute să scapi.

Durerea

În cazul în care ţipetele nu ajută, şi criminalul se află în continuare în urmărire, victima resimte o mare durere. Când sunteţi răniţi, neuronii numiţi nociceptori trimit mesaje la creier, iar acestea sunt colectate de talamusul – care, la rândul său, încearcă să determine creierul să facă tot ce poate pentru a opri ca o altă rănire de aibă loc.

Moartea

Chiar şi după moartea clinică, o vreme creierul mai rămâne activ. Potrivit unor studii recente, creierul pare să fie cuprins de un val de activitate finală – fenomen asociat în mod normal cu starea de conştienţă. Creşterea activităţii ar putea fi responsabilă pentru experienţele din apropierea morţii. Oamenii de ştiinţă nu ştiu încă ce se întâmplă în această etapă sau ceea ce semnifică. În cele din urmă intervine moartea biologică. Şi ce se întâmplă atunci rămâne încă o necunoscută pentru cercetători…

Dincolo de moarte

Există puţine şanse de a şti ce se întâmplă după moarte, deoarece, în mod firesc, oamenii nu se mai întorc ca să povestească. Cu toate acestea, sunt şi persoane care au revenit la viaţă şi care descriu experienţele pe care le-au avut când au trecut în lumea de dincolo.

„Puritate, perfecţiune, somn neîntrerupt de vise”, a povestit cineva care a revenit la viaţă. „Stăteam în picioare în faţa unui zid uriaş de lumină. Se întindea în sus, în jos, în stânga şi în dreapta oriunde mă uitam. Era ca şi cum stai cu ochii în şase pe un bec fluorescent. Următorul lucru de care îmi amintesc este că m-am trezit la spital”, a povestit o altă persoană.