Turcia se confruntă cu multe probleme, dar cea mai gravă este legată de stabilitatea monedei sale, lira turcească. De la introducerea sa pe 1 ianuarie 2005, lira a pierdut mai mult de 96% din puterea sa de cumpărare. De atunci, moneda s-a confruntat cu multiple provocări.
Să vedem cum am ajuns la colapsul lirei turcești, unde suntem acum și la ce ne putem aștepta pe termen scurt pentru această valută.
Încă din august 1971, când președintele american Richard Nixon a rupt legătura dintre dolar și aur, toate monedele din întreaga lume au început să-și piardă puterea de cumpărare. Acest proces este cauzat de inflație. Inflația înseamnă crearea de bani prin tipărire și extinderea creditului.
Când cantitatea de bani într-o economie crește mai repede decât numărul de bunuri și servicii, banul își pierde valoarea. Acest lucru, la rândul său, duce la creșterea prețurilor. Prin urmare, creșterea prețurilor este consecința inflației. Și acest lucru se întâmplă peste tot în lume.
Din păcate, în Turcia fenomenul este mai pronunțat. Rata anuală a inflației pentru aprilie 2024 este de 69,8%, a treia cea mai mare inflație din lume. Aceste niveluri de inflație au fost cauzate de prea mulți bani creați din nimic.
Când se creează bani, cei care beneficiază cel mai mult de pe urma lor sunt primii utilizatori ai noilor bani. Acest lucru se datorează faptului că banii încă nu au intrat în economie, astfel încât prețurile rămân aceleași. Când guvernele creează mai mulți bani, au șansa de a cumpăra mai multe bunuri și servicii la prețurile curente. Până când banii ajung la oamenii de rând, ei și-au pierdut deja valoarea.
Pentru a menține beneficiile sociale ale oamenilor, pe măsură ce banii își pierd valoarea, guvernul trebuie să creeze și mai mulți bani pentru a plăti pentru aceleași bunuri și servicii pe care le oferă. Turcia experimentează acest fenomen de ani de zile.
De obicei, când prețurile încep să crească prea repede, intervine banca centrală a țării respective. Autoritatea monetară mărește ratele dobânzilor, iar împrumuturile devin mai scumpe. Astfel, atât oamenii, cât și instituțiile își reduc cheltuielile. Aceasta este logica economică și asta se întâmplă de cele mai multe ori.
Din păcate, Turcia este diferită. Datorită puterii sale politice, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a constrâns Banca Centrală a Turciei din a majora rata dobânzii de mai multe ori de-a lungul ultimilor ani. Cel mai notabil caz a avut loc înainte de alegerile prezidențiale din mai 2023.
Chiar dacă lira era distrusă de o inflație de peste 40%, rata dobânzii de politică monetară era redusă de banca centrală de la 14% la 8,5%. Acest lucru a arătat cât de puternic este Erdogan și ce influență are chiar și asupra unei instituții presupus „politic independente” a țării, banca sa centrală.
După realegerea sa, Erdogan a numit primul guvernator femeie la conducerea Băncii Centrale a Turciei, Hafize Gaye Erkan. Poziția ei de la început a fost să salveze țara de inflația devastatoare. Astfel, Banca Centrală a Turciei a început să majoreze ratele dobânzilor.
Din păcate, din cauza tipăririi continue de bani, nici măcar o rată a dobânzii de 40% nu a avut vreun efect în reducerea ratei inflației. Dimpotrivă, oamenii au început să se orienteze către alte monede, precum dolarul sau euro pentru tranzacțiile zilnice, sau chiar aurul.
Cererea de aur în Turcia a crescut atât de mult încât în 2023 banca centrală a început să-și vândă rezervele de aur pentru a satisface această cerere, dar și pentru a proteja lira de prea multă devalorizare față de metalul galben. Considerată vinovată pentru deteriorarea bunăstării oamenilor, Erkan a demisionat la sfârșitul lunii ianuarie 2024.
Noua liră turcească de astăzi a venit ca un înlocuitor pentru vechea liră turcească. Fiecare liră turcească de după 2005 a fost schimbată pentru 1.000.000 de lire turcești vechi. Până la această reevaluare din 2005, lira turcească era cea mai subevaluată monedă din lume.
Ținând cont de acest lucru, nu ar fi o surpriză să vedem Turcia să facă aceeași redenominare a monedei sale ca acum 20 de ani. Dar mai întâi, pentru ca acest lucru să se întâmple, avem nevoie de bancnote cu nominale mai mari – prin urmare cu mai multe zerouri.