Problema este că liberalizarea va surveni pe fondul unor prețuri în piață în creștere, ceea ce pune presiune pe furnizori și va pune în final pe clienți, dintre care unii vor avea facturi duble.
O analiză ECONOMICA.NET ne arată ce s-ar putea întâmpla, în scenariile de acum.
Schema de plafonare a prețurilor la energie în România, introdusă în 2022 pentru a proteja consumatorii de creșterea prețurilor, va fi eliminată pe 31 martie 2025, conform legislației actuale.
În cazul electricității există mai multe plafoane maxime de preț: 0,68 lei pe kWh pentru un consum mai mic de 100 kWh pe lună, 0,8 lei pentru un consum între 100 și 250 kWh pe lună și 1,3 lei pe kWh pentru consumatorii noncasnici și cei casnici cu un consum ridicat (peste 300 kWh pe lună).
Prețul final facturat va avea întotdeauna valoarea cea mai mică, după caz, dintre prețul plafonat (în funcție de categoria de client și tranșele de consum), prețul contractual și prețul final calculat conform art. 5 și 6 din OUG nr. 27/2022, cu modificările și completările în vigoare, adică suma dintre costul de achiziție și marja reglementată de furnizare, care e de 73 de lei/MWh
Reprezentanții furnizorilor de energie au punctat repetat că aceste plafoane sunt semnificativ mai mici decât prețurile reale din piață. În România există aproximativ 9 milioane de consumatori de electricitate și 3,5 milioane de consumatori de gaze. Prețul actual de 0,68 lei pe kWh este considerat de mulți ca fiind prea mic pentru a fi sustenabil pe termen lung, acoperind doar parțial costurile și taxele necesare furnizorilor. Vom arăta mai departe câteva calcule
Procesul de plafonare și compensare a facturilor se desfășoară în două etape distincte.
În prima etapă, furnizorii de energie electrică suportă din propriile resurse financiare costurile pentru diferența dintre prețul final plătit de consumatori și prețul de pe piață. Această sumă include plăți către producători, transportatori, distribuitori și către bugetul de stat pentru TVA și accize.
În etapa a doua, furnizorii sunt decontați de către bugetul de stat pentru sumele cheltuite în prima etapă în numele statului român.
După o scurtă perioadă de liniște, furnizori au iar îngrijorări. Pe de o parte, încă au sume nedecontate încă de anul trecut, iar pe de alta legea stabileşte la 700 lei/MWh valoarea maximă a preţului mediu ponderat de achiziție al energiei electrice la care ANRE calculează sumele de decontat de la bugetul de stat, iar prețurile din piață de acum ar putea duce costul peste acest prag.
Pragul reprezintă un un plafon artificial introdus fără o analiză corectă a volatilităţii preţului din piaţă, a tot repetat Asociația Furnizorilor de Energie din România.
În plus, există teama că Fondul de Solidaritate şi cel de Tranziţie Energetică, de unde se fac plățile și care a fost alimentat prin suprataxarea producătorilor atunci când preţurile au fost foarte mari, nu vor mai fi alimentate suficient pentru decontarea sumelor cheltuite de furnizori pentru susţinerea schemelor de plafonare/compensare introduse de autorităţi. Toate aceste măsuri expun furnizorii la un risc semnificativ de a nu putea recupera la timp sumele investite în susținerea schemei de ajutor pentru consumatori, au spus în repetate rânduri furnizorii
Iar furnizorii, deja afectați și având în spate și povara plății dobânzilor la creditele luate în trecut pentru a susține plafonarea, se confruntă deja cu problema prețului mare de achiziție, unoeri peste nivelul maxim la care statul decontează diferența, caz în care suportă ei pierderea
România importă adesea cea mai scumpă energie din Europa. De exemplu, pe 15 iulie 2024, importul de energie a costat 207 euro/MWh în piața spot, de patru ori mai mult decât în Franța și de zece ori mai mult decât în Norvegia. Explicația constă în absența contractelor pe termen lung și în condițiile în care producția internă din surse regenerabile a scăzut în perioadele de caniculă, suntem obligați să importăm energie la prețuri mai ridicate de pe o zi pe alta, pe fondul consumului mai mare, mai ales seara.
România a importat masiv energie, la început de iulie, ca să facă față consumului crescut din cauza caniculei, în condițiile în care zona este oricum deficitară și a mai trebuit să susțină și Ucrana, al cărei sistem energetic a fost grav afectat de război.
Iar prețul cu care România cumpără de pe piața de energie este mult mai mare decât cel cu care cumpără țările din vestul Europei. Prețul uriaș nu se regăsește mometan în facturile consumatorilor individuali, ci în decontările de la bugetul de stat către furnizori, cât timp plafonarea pentru energia electrică este încă în vigoare.
Spre exemplu, în seara zilei de 9 iulie, România a avut un vârf de consum de 8.468 MW. Acoperiți cu 6.812 MW din producția proprie și 1.656 MW din import. Ca să facă față cererii de energie din această zi, din România se cumpărase luni, pe 8 iulie, energie de pe piața spot (piața pentru ziua următoare – PZU), cu livrare în 9 iulie, în completarea celei deja achiziționate prin contracte.
Prețul mediu de achiziție a fost de 740 lei/MWh (148 euro/MWh), iar cel maxim – pentru orele de vârf de 850 lei/MWh (170 euro/MWh). Iar la energia cumpărată din PZU s-a adăugat și cea tranzacționată pe piaţa intrazilnică cu câteva ore înainte de livrare. Or,pe 9 iulie, prețul unui MWh a ajuns, între orele 21:00-22:00, la 2.064 lei / MWh (412 euro/MWh).
Și nu doar 9 iulie a fost o zi scumpă, în condițiile în care în iulie au fost rare momentele în care cererea a fost acoperită de producția internă. Spre exemplu, în seara zilei de 18 iulie, s-a plătit un preț astronomic, de 4,550 de lei/MWh, adică 916 euro/MWh. Amtinim că, pe mecanismul plafonării, bugetul de stat decontează furnizorului doar 700 de lei/MWh (cost mediu al achiziției).
Citeşte, în continuare, cum vor creşte preţurile la client după ridicarea plafonării.