Julia suferea de o boală genetică, care a făcut-o să aibă păr pe faţă. Ea se plimba cu circul prin întreaga lume, fiind considerată o ciudăţenie a naturii. După moartea acesteia, în 1860, soţul ei american a decis să nu o îngroape, ci să o transporte cu el. Ulterior, corpul neînsufleţit a ajuns în Norvegia. După o lungă campanie, rămăşiţele au ajuns în Mexic, unde femeia a avut parte de o înmormântare. Procesiunea a avut loc în oraşul natal, Sinaloa de Leyva, unde ea a fost lăsată să se odihnească într-un coşciug alb acoperit cu trandafiri de aceeaşi culoare.
Femeia suferea de hipertricoză, o boală care i-a acoperit fața cu păr și avea un maxilar proeminent. Din această cauză a fost numită „femeia-urs” sau „femeia-maimuţă”. În 1850, ea l-a cunoscut pe Theodore Lent, impresarul care a făcut-o cunoscută în întreaga lume. Tânăra cânta şi dansa.
Ea a murit la Moscova, după ce a dat naştere unui copil care avea aceeaşi condiţie. Copilul a trăit doar pentru câteva zile. Cu toate acestea, povestea ei nu se termină aici. Corpul a ajuns în Norvegia, unde a fost furat în 1976 de hoţi. Poliţia l-a găsit şi l-a fost depozitat la Universitatea din Oslo.
Artista mexicană Laura Anderson Barbata a pornit o campanie în anul 2005, pentru aducerea rămăşiţelor Juliei în ţară. Din cauza birocraţiei, procesul a durat opt ani. Într-un final, artista de circ şi-a câştigat demnitatea şi un loc în istore, după ce a fost îngropată la 153 de ani de la moarte.
Citeşte şi: Şi-a dat soţia în judecată pentru că este urâtă şi a câştigat 120.000 de dolari