Zalmoxis i-a instruit pe geto-daci in medicina. Discipolii sai sunt mentionati de Platon care relateaza conceptia zalmoxiana „nu poti sa vindeci trupul fara a tine seama de suflet”. Busuiocul pare sa fi fost si el printre leacurile lui Zalmoxe intrucat, asa cum indica si datinile de Boboteaza, dupa crestinarea populatiei nord-dunarene romanii l-au folosit pentru sfintirea locurilor si alungarea necuratului.
Infuzia se prepara astfel: se toarna o cana de apa clocotita peste o lingurita de planta uscata si maruntita. Se acopera vasul si se lasa la infuzat 15 minute apoi care se strecoara. Ceaiul se bea cald, neindulcit sau indulcit cu un varf de lingurita de miere de albine, scrie doctorulzilei.ro.
Infuzia din frunze si flori de busuioc se mai recomanda in caz de crampe abdominale, infectii urinare, dureri de cap, laringita, faringita, gripa, voma si raceala. Pentru tratarea durerilor in gat, nu se consuma bautura fierbinte deoarece irita si mai tare gatul si intarzie vindecarea.
Busuiocul intareste sistemul imunitar, regleaza functiile glandelor endocrine si metabolismul celular, tonifiind intregul organism. Putem sa consumam ceai de busuioc pentru actiunea energizanta si antidepresiva.
Pentru prevenirea imbatranirii premature si mentinerea tineretii se recomanda busuioc sub forma de macerat la rece, in cure de minim 2 luni pe an sau in consum constant. Se pot consuma 2-4 cani de ceai de busuioc pe zi. Infuzia de busuioc este de folos si pentru refacerea stomacului dupa o masa copioasa.
Consumata zilnic, infuzia ajuta la tratarea si vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric si colitelor de fermentatie.
Citeşte şi Cinci schimbări care se petrec în organism dacă bei zilnic ceai verde