Cei mai nebuni oameni de ştiinţă şi INVENŢIILE LOR CIUDATE. Cine a creat câinele cu două capete FOTO

Vladimir Demikhov – creatorul câinelui bicefal. În 1954 chirurgul sovietic Vladimir Demikhov îşi dezvăluia capodopera lumii întregi: câinele cu două capete, scrie historia.ro. Capul unui căţeluş a fost grefat pe gâtul unui ciobănesc german adult. Al doilea cap tânjeşte după lapte, deşi nu are nevoie de hrană şi deşi laptele se scurge greşit din cauza esofagului deconectat. În ciuda morţii iminente a animalelor din cauza respingerii ţesuturilor, Demikhov nu s-a oprit şi a mai creat încă 19 câini bicefali în următorii 15 ani.

Citeşte şi Cum ar arăta lumea dacă pe Pământ ar trăi numai 100 de persoane

Stubbins Ffirth – Doctorul care bea vomă

În anii 1800 un doctor care activa în Philadelphia, Stubbins Ffirth, a formulat ipoteza că febra galbenă nu era o boală infecţioasă şi a făcut experimente pe propria persoană pentru a testa teoria. Iniţial a turnat vomă infectată în răni deschise, apoi a băut din vomă. Nu s-a îmbolnăvit, dar nu din cauză că febra galbenă nu era infecţioasă: mai târziu s-a descoperit că trebuie să fie infiltrată direct în circuitul sangvin, în mod normal prin înţepătura de ţânţar.

Joseph Mengele -Îngerul morţii

Joseph Mengele şi-a câştigat notorietatea mai ales prin faptul că era unul dintre doctorii SS care supervizau selecţia de prizonieri, decizând cine trebuia omorât şi cine avea să lucreze silnic şi săvârşind experimente pe cei concentraţi în lagăre, care îl cunoşteau pe Mangele drept „îngerul morţii”. La Auschwitz Mengele face o serie de experimente pe gemeni. După ce se terminau gemenii erau de obicei ucişi şi disecaţi. Supravegheza o operaţie în urma căreia doi copii romi sunt cusuţi împreună. Mâinile copiilor se infectează grav în locurile unde venele sunt rezecate. Mengele era aproape obsedat să ia sânge de la gemeni, de cele mai multe ori gemeni identici. Conform rapoartelor, unii au sângerat până ce au murit.

Prizonierul de la Auschwitz Alex Dekel mărturiseşte: „N-am putut niciodată să accept că Mengele credea că face o treabă serioasă, nu din modul neserios de abordare. Îşi exercita doar puterea. El stăpânea de fapt o măcelărie, pentru că operaţiile importante le făcea fără anestezie. O dată am luat parte la o operaţie pe stomac: Mengele îndepărta bucăţi din stomac fără niciun fel de anestezic. Altă data a operat pe inimă astfel. Era cumplit. Era un doctor care s-a îmbolnăvit de putere. Nimeni nu i-a pus niciodată la îndoială activitatea. De ce a murit X, de ce s-a prăpădit Y? pacienţii nu contau. Spunea că profesează în numele ştiintei, dar era o nebunie totală”.

Joseph Conrad Dippel – Adevăratul Frankenstein

Dippel era un om de ştiinţă atât de excentric, încât s-a născut chiar în castelul Frankenstein, în 1673, o locaţie apropiată de Darmstadt, în Germania. Se presupune că el ar fi modelul pentru romanul lui Mary Shelley, deşi ideea rămâne controversată.

După ce a studiat teologia, filosofia şi alchimia, a elaborat un ulei animal pe bază de oase, sânge şi alte produse animale, uleiul lui Dippel, care ar fi trebuit să echivaleze cu elixirul vieţii din visul alchimiştilor. Se spune că munca sa anatomică implica uneori fierberea mai multor părţi corporale în cazane mari pentru a face un fel de „ciorbă”, ba chiar a încercat să facă transfer de suflete de la un cadavru la celălalt întrebuinţând un furtun, o pâlnie şi mult lubrifiant…

Giovanni Aldini – Cel ce electrocuta cadavre

Aldini era nepotul lui Luigi Galvani. Unchiul său a descoperit practic conceptul de galvanism în timpul unor experimente pe picioare de broască. Aldini a dus experimentele şi mai departe. Adică pe cadavre.

În faţa unui public el a realizat un test pe un criminal spânzurat, George Forster. A aplicat nişte tije conductoare în rectul omului, care a început să se mişte şi picioarele să-i tresară. Tijele aplicate feţei o determină să se încleşteze şi să trepideze. Ochiul stâng a iesit din orbită. Câţiva oameni se temeau că omul a revenit la viaţă şi chiar s-a mişcat, ceea ce însemna că trebuia să fie din nou executat. Unul dintre martori a fost atât de oripilat încât se crede că a suferit un atac de cord după „spectacol”.

Citeşte şi MISTERUL giulgiului din Torino. Un nou test ADN sporeşte controversele din jurul acestui artefact

Sergei Bruyukhonenho – Călăul câinilor

Înainte de Demikhov, experimentele nebuneşti ale lui Bruyukhonenko au deschis calea către dezvoltarea operaţiilor pe cord. El a dezvoltat o maşinărie rudimentară denumită autojector (pentru inimă şi plămâni). Uzitând această maşină primitivă, omul de ştiinţă a menţinut în viaţă capetele câtorva câini decapitaţi. În 1928 el a arătat audienţei un astfel de cap canin. Pentru a demonstra validitatea experimentului, a lovit un ciocan de masă, iar capul s-a mişcat. Când i-a pus o lumină în ochi, acesta a clipit. Iar când i-a dat de mâncare o bucată de brânză, rămăşiţele au ţâşnit prin tubul esofagian, spre dezgustul publicului.

Andrew Ure – Măcelarul scoţian

În ciuda realizărilor sale medicale deloc neglijabile, Andrew Ure este mai degrabă cunoscut pentru cele patru experimente săvârşite pe Matthew Clydesdale, pe data de 4 noiembrie 1818. Primul a presupus o incizie în ceafă, în urma căreia s-a înlăturat o parte din vertebra. O incizie se face în în şoldul stâng. Apoi o tăietură în călcâi. Două tije conectate la o baterie sunt plasate în gât şi şold, ceea ce cauzează convulsii extraordinare şi incontrolabile. A doua tijă este apoi plasată în călcâi, piciorul stâng lovind cu atâta fortă incât răneşte un asistent. Al doilea experiment îi face diafragma să se ridice şi să coboare, ca şi cum ar fi respirat din nou.

Ure a raportat că dacă nu i s-ar fi luat sânge lui Forster sau dacă nu i s-ar fi rupt gâtul de la spânzurătoare, probabil că l-ar fi readus la viaţă. Al treilea experiment arată expresiile faciale incredibile ale omului când i se face o incizie în frunte. Este introdusă tija şi Forster exprimă mânie, disperare, angoasa şi zâmbete hidoase. Chinul i-a speriat pe privitori atât de tare, încât unul dintre doctori a leşinat. Ultimul experiment îl convinge pe Forster că este în viaţă. Se face o tăietură în degetul arătător. Odată ce este introdusă tija, Forster începe să îşi ridice mâna şi să indice oameni din public. Oroarea evident că s-a instalat.

Shiro Ishii – Răul pur

Ishii era un microbiolog şi generalul unităţii 731, unitate pentru război biologic din cadrul armatei imperiale japoneze în Al doilea război mondial. Se naşte în Shibayama, districtul Sanbu, şi studiază medicina la Universitatea imperială din Kyoto. În 1932 îşi începe experimentele preliminare ca parte dintr-un proiect secret al armatei japoneze. În 1936 ia naştere unitatea 731. Ishii construieşte un amre complex, de 150 de clădiri, la marginea oraşului Harbin, China.

Printre atrocităţile comise de Ishii şi alţii aflaţi sub comanda sa se numără: vivisecţia pe oameni în viaţă (incluzând femei însărcinate de către doctori), amputarea unor membre ale prizonierilor şi atasarea lor în alte locuri ale corpului, îngheţarea unor membre şi topirea în vederea studiului cangrenei. Oamenii erau folosiţi şi pentru testarea de bombe şi aruncătoare de flăcări. Li se injectau diverşi viruşi pentru a li se studia efectele, erau infectaţi intenţionat cu boli venerice. Acordându-i-se imunitate de către autorităţile de ocupaţie americane la finele războiului, Ishii nu face închisoare pentru crimele comise, murind de cancer la 67 de ani.

Kevin Warwick – Primul cyborg uman

Warwick este un om de ştiinţă britanic şi profesor de cibernetică atât de fascinat de roboţi, încât visează să devină primul cyborg uman.

În 1998, un transmiţător RFID i se implantează sub piele, controlând uşi, lumini, radiatoare şi alte dispozitive controlate prin computer aflate în vecinătatea sa. Scopul principal al experimentului este testarea limitelor corporale şi cât de uşor poate corpul să primească semnale de la un cip.

În 2002 o interfaţă mai complexă este implantată pe sistemul său nervos, dobândind acces la semnalele nervoase. Experimentul are un success atât de important, încât semnalul produs este suficient de detaliat încât să permită imitarea de către o mână de robot a mişcărilor mâinii umane.

Mai târziu, o extindere a experimentului, în care un dispozitiv mai simplu este implantat în corpul soţiei sale cu scopul de a crea o conexiune telepatică, are de asemenea success, rezultând în prima comunicare experimentală dintre sistemele nervoase ale celor două persoane.

John Lilly – Creatorul bazinului pentru eliminarea simţurilor

Pentru a investiga ce s-ar petrece dacă creierul s-ar rupe de toţi stimulii externi, omul de ştiinţă John Lilly a construit primul bazin în care omul poate fi privat de simţuri în 1954. Plutind în apă caldă ore întregi, în beznă completă şi linişte absolută, Lilly trăieşte fantezii intense. „Sunt prea personale ca să poată fi relatate public”, declară el. Halucinaţiile subiecţilor sunt greu de clasificat ştiinţific. Este unul dintre motivele pentru care cercetarea nu are rezultate concrete.

Lilly renunţă ulterior la ea, fondând firma Bazinele Samadhi, care produce bazine doar pentru uz casnic. În 1980 munca sa ajunge model pentru filmul „Altered States”. Lilly moare în 2001, după ce devine un fel de guru al mişcării New Age.