Cel mai mare păcat lingvistic pe care românii îl fac de Paşte

Pe Google, numărul utilizatorilor care introduc în căsuța de căutare sintagma „vopsitul ouălelor de Paște” este mai mare decât al celor care caută „vopsitul ouălor de Paște”.

Glumind puțin, este de „admirat” silința  românilor de a scrie mai multe litere decât este nevoie, numai din dependența față de greșelile gramaticale. 

Ca să fie totul clar, trebuie să precizăm că forma corectă este „ouălor”, iar explicația este simplă. Așa cum „farsă”, de exemplu, are forma de plural „farse” și forma de genitiv dativ plural „farselor”, „ou” are pluralul „ouă” și forma de genitiv-dativ „ouălor”.

Și asta pentru că pluralul articulat se formează – atât la nominativ-acuzativ, cât și la genitiv-dativ –  prin adăugarea articolului hotărât la forma de plural a substantivului, fără adăugarea de alte litere.

Alte articole

Iepurașul vine de Paște cu dulciuri la copiii din centrele din Alba Iulia. Primăria a cumpărat sute de pachete în valoare de 17.000 de lei

Cozonacii din supermarketuri, adevărate bombe pentru sănătate. Sunt plini de E-uri și aditivi periculoși

Astfel, avem ouă – ouăle – ouălor, așa cum avem și farse – farsele – farselor.

Paște vs. Paști, o „falsă problemă”

Cât despre dilema Paște vs. Paști, se pare că ambele forme sunt corecte. Probabil cel mai atent dintre „gardienii” limbii române, regretatul George Pruteanu, susținea că ambele forme sunt corecte.

„Multă lume m-a întrebat cum se spune corect: Paşti sau Paşte. Răspund pe scurt astfel: sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică „pesah” – şi acea azimioară numită pască (dupa opinia etnologului Simion Florea Marian; alţi cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de „pască”). La plural, acest cuvînt face „paşti”: o pască, două paşti, conform unei alternanţe obişnuite în româneşte, cum e şi în verbul a paşte: „să pască, să paşti” sau a naşte: „să nască, să naşti” etc. Aşadar, Paşti e pluralul de la pască. Resimţit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, cînd era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, şi astfel a fost derivat singularul „Paşte”, spunîndu-se, firesc, fie „sărbătorile de Paşti”, fie „sărbătoarea Paştelui”. Amîndouă formele sunt la fel de corecte, şi alte subtilităţi pe această temă nu au substanţă, e o falsă problemă”, explica lingvistul pe siteul pruteanu.ro.