Frumosul dar periculosul lac se află în sudul munţilor Ural, în Rusia. Începând din 1951, Uniunea Soviectică a folosit lacul drept un depozit de deşeuri radioactive provenite de la centrul nuclear Mayak, aflat în apropiere.
Potrivit unui raport la institutului Worldwatch asupra deşeurilor nucleare, Karachay este cel mai poluat loc de pe Terra. Lacul a acumulat 4,44 Ebq de radioactivitate. În comparaţie, dezastrul de la Cernobîl a emis înre 5-12 Ebq de radioactivitate, însă aceasta nu a fost concentrată într-un singur loc.
În zona unde erau aruncate deşeurile nucleare, nivelul de radiaţie era de 600 de roentgen pe oră în 1990, potrivit Natural Resources Defense Council din SUA, mai mult decât suficient pentru a ucide un om în doar o oră.
Pe atunci, în zona Chelyabinsk, unde se află lacul a existat o creştere cu 21% a cazurilor de cancer, cu 25% a naşterilor cu malformaţii şi cu 41% a cazurilor de leucemie.
Începând din 1960, lacul a început să sece, iar suprafaţa sa a scăzut de la 0,5 km2 în 1951 la 0,15 km2 în 1993. În 1968, în urma unei mari secete din regiune, vântul a purtat praful radioactiv şi în alte zone, iradiind jumătate de milion de oameni. Între 1978 şi 1986, lacul a fost umplut cu circa 10.000 de blocuri de beton pentru a preveni deplasarea sedimentelor. Cu toate astea, radioactivitatea nu a fost oprită.
În ziua de azi, mare parte din regiunea Chelyabinsk rămâne de nelocuit, ca rezultat al contaminării râurilor. Din păcate, apa freatică a fost şi ea contaminată, şi nici acum populaţia locală nu ştie exact nivelul de radioizotopi din fructele şi legumele crescute de acolo.