Cele mai ciudate partide participante la europarlamentare: Găinile Rele și Câinii cu Două Cozi

Alegerile europene vor avea loc în iunie, iar partidele consacrate se luptă din răsputeri pentru a câştiga votul alegătorilor, care trebuie să-i desemneze pe cei 720 de europarlamentari ce vor determina cursul legislaţiei UE în următorii cinci ani. Există însă şi o serie de opţiuni mai specializate, dacă nu chiar bizare.

În timp ce numărătoarea inversă se apropie, Euronews a analizat listele electorale pentru a găsi cele mai ciudate opţiuni cu care s-ar putea confrunta europenii la urne.

Partidul Esperanto

Alegătorii din Franţa pot pune ştampila pe partidul Europa Democratică Esperanto. Duce o campanie cu o singură temă, încearcând să adauge această limbă artificială, inventată în 1887, pe lista celor 24 de limbi oficiale ale blocului comunitar.

„Organismele UE funcţionează aproape exclusiv în limba engleză”, se arată în documentele de pe site-ul partidului. „Populaţia europeană se simte izolată de liderii săi”, susţine partidul.

Este lipsa esperanto într-adevăr motivul pentru care alegătorii se simt separaţi de Bruxelles? În 2019, la precedentele alegeri europarlamentare, 18.587 de membri ai electoratului francez au crezut că da, ceea ce plasează partidul la 0,08% din totalul naţional.

A devenit unul dintre cele 28 de partide care au candidat în Franţa, dar nu au obţinut niciun europarlamentar. Alte grupuri care au împărtăşit aceeaşi soartă promovează drepturile animalelor, comunismul revoluţionar şi ieşirea Franţei din UE.

Nu rămâne decât să-i urăm „bonŝancon” funcţionarului public pensionar Laure Patas d’Illiers, care conduce anul acesta lista Esperanto.

Partidul Milenialilor

În toată Europa, strategii de partid încearcă să determine ce argumente rezonează cu tinerii sau cu bătrânii. Acum, există un partid pentru mileniali: dar nu pentru generaţia de alegători născuţi la începutul mileniului trecut, ci pentru cei care speră să ajungă în următorul, în anul 3000.

Alături de partidele principale, precum creştin-democraţii şi social-democraţii, alegătorii din Germania pot alege dintr-o serie de opţiuni dedicate vegetarianismului, umanismului şi drepturilor animalelor. Sau ar putea opta pentru un partid cu interese şi mai speciale – dedicat cercetării biomedicale pentru întinerire sau chiar pentru oprirea completă a procesului de îmbătrânire. Site-ul web al Partei für schulmedizinische Verjüngungsforschung (Partidul pentru cercetarea medicală convenţională de întinerire) afirmă că va investi 40 de miliarde de euro pe an din banii UE pentru a oferi „o viaţă sănătoasă nelimitată pentru toată lumea”, promiţând europenilor şansa unei durate de viaţă de mii de ani.

Partidul Nu ne votați

Dacă nu vă place să votaţi, aţi putea pur şi simplu să nu votaţi. Într-adevăr, cam acesta este motto-ul uneia dintre cele mai ciudate opţiuni politice pentru UE. În Cehia, există un partid „Nu ne votaţi”, iar mesajul său s-ar putea dovedi extrem de popular.

La ultimele alegeri europene din 2019 s-a înregistrat o prezenţă record la vot, atribuită unei creşteri a interesului în rândul alegătorilor tineri. Dar aproape jumătate din electorat a ales să rămână acasă, ceea ce sugerează un entuziasm mai scăzut cu privire la problemele UE în comparaţie cu sondajele naţionale.

Numele complet al formaţiunii „Nechceme Vase Hlasy” direcţionează utilizatorii către un site web care proclamă beneficiile „anarho-capitalismului” – o teorie politică libertariană care pledează pentru reducerea reglementărilor statului pentru a ajuta libertatea.

Partidul Puiului Diabolic

Antipartidul ceh nu este singurul care candidează la alegeri şi care nu este pe deplin serios în privinţa scrutinului. Partidul suedez Ond Kyckling Partiet, sau Partidul Puiului Diabolic, este unul dintre cele 114 grupuri remarcabile care concurează pentru cele 21 de locuri de europarlamentar ale ţării.

„Iniţial, găina malefică a fost un fel de glumă internă”, a declarat pentru Euronews Svante Strokirk, fondatorul partidului, care se află şi în fruntea listei sale electorale. „Nu mai ştiu exact de ce, dar aşa a evoluat”, spune el.

Deşi partidul are câteva idei politice, de la reforma drepturilor de autor la reguli electorale, Strokirk pare mai interesat să testeze cât de uşor este să se înregistreze oficial drept candidat.

El speră să obţină peste 100 de voturi, ceea ce ar reprezenta o creştere semnificativă faţă de cele 39 pe care le-au obţinut Găinile la recentele alegeri naţionale. Nu ar fi suficient oricum pentru a fi ales europarlamentar, iar el nu se teme că va distrage atenţia de la jucători mai serioşi. „Dacă eşti cineva care vrea să voteze pentru Partidul Puiului Rău, cred că probabil nu ai fi votat oricum sau nu-ţi pasă atât de mult pentru cine votezi”, a spus el. Nu este foarte sigur dacă vrea să devină europarlamentar, deşi recunoaşte că „ar fi mişto”.

„Nu am mers atât de departe încât să mă uit la preţurile proprietăţilor din Bruxelles”, a adăugat suedezul.

Partidul Câinelui cu Două Cozi

Uneori, în politică, ceea ce începe cu umor poate sfârşi extrem de serios.

Mişcarea Cinci Stele din Italia, fondată de umoristul Beppe Grillo, este prognozată de un sondaj recent al Euronews să câştige 16 din cele 76 de mandate ale ţării în iunie anul acesta.

Ei bine, Partidul Câinelui cu două cozi, înfiinţat la Szeged, în Ungaria, în urmă cu aproape 20 de ani, şi-a propus să ironizeze politica tradiţională prin intermediul unor cascadorii artistice pline de umor. Dar acum spune că este mult mai mult decât o glumă. Deşi partidul îşi păstrează latura ironică, candidatul principal Marietta Le a declarat pentru Euronews că partidul „atrage atenţia asupra problemelor din viaţa publică şi din politică” prin „gândirea pe termen lung, bazată pe comunitate”. Ea a citat diverse probleme, de la trotuare sparte la corupţie. Şi cu siguranţă există o mulţime de probleme asupra cărora să atragă atenţia. Liderul de dreapta Viktor Orbán, aflat la putere din 2010, a fost condamnat pentru că a alunecat spre autocraţie, iar deputaţii europeni au menţionat preocupări legate de independenţa justiţiei şi libertatea presei.

Şi de ce nu? Speranţele cresc în privinţa alternativelor, cum ar fi Péter Magyar, un fost apropiat al lui Orbán, care are 12 candidaţi la europarlamentare şi care creşte în sondaje.

Dar Marietta Le este încrezătoare că partidul său va obţine cel puţin un deputat în UE şi, în caz afirmativ, este în discuţii pentru a se alătura grupului Verzilor din Parlament. „Nu avem nevoie de Mesia, avem nevoie de mii de oameni care să răscolescă rahatul cu lopata pentru a face din această ţară un loc mai bun”, spune ea. „Suntem un partid amuzant – dar celelalte partide sunt nişte glume”, conchide ea glumeţ.

Partidul ”Partidul”

Poate cel mai faimos – şi, după cele mai multe păreri, de succes – partid de protest este din Germania, numit simplu: Die Partei (Partidul).

În luna iunie a acestui an, comediantul şi fondatorul Martin Sonneborn încearcă să obţină un al treilea mandat în Parlamentul European – cu un manifest care include promisiunea de a reconstrui Zidul Berlinului şi de a plafona preţurile la bere şi kebab.

Potrivit site-ului Parlamentului European, în cei zece ani de când este europarlamentar, Martin Sonneborn nu a redactat niciun raport – instrumentul cheie pe care legislatorii îl folosesc pentru a modifica legislaţia UE sau pentru a cere schimbări politice.

Sonneborn a declarat pentru Euronews că ridică vălul de pe instituţiile opace ale UE – şi citează, de asemenea, intervenţii în probleme mai serioase, cum ar fi modul în care Comisia Europeană a negociat contractele de vaccin anti-Covid cu Pfizer şi relaţiile problematice ale blocului cu Azerbaidjanul. „Milioanele de cetăţeni care îmi urmăresc discursurile pe internet par să le placă până acum”, a declarat Sonneborn pentru Euronews într-o declaraţie trimisă prin e-mail. „Este crucial să nu realegem partidele care au condus Europa în război şi criză”, spune el.

Motivul pentru care există o inflație de partide noi

Pentru Sophia Russack, de la Centrul pentru Studii Politice Europene, nu este de mirare că o asemenea diversitate va fi expusă în iunie. „Alegerile pentru Parlamentul European sunt întotdeauna un teren de testare foarte atractiv pentru noile partide”, a declarat Russack, cercetător la centrul de reflecţie cu sediul la Bruxelles.

În ţări precum Germania, nu există un prag minim pentru ca un partid să obţină reprezentare în UE, observă ea, ceea ce face ca aceste alegeri să fie o bună pregătire înainte de a încerca să candideze la alegerile naţionale, care au un prag minim de 5%, mult mai dur.

„Partidele de satiră aduc o prospeţime. Nu cred că este neapărat nesănătos pentru democraţie să existe astfel de partide”, spune Russack. Dar, a adăugat ea, regulile Parlamentului European înseamnă că şansele sunt îndreptate împotriva rebelilor care nu se pot încadra în niciuna dintre marile familii politice ale camerei, care sunt în prezent şapte.

„Puterea şi influenţa sunt distribuite în funcţie de grupuri şi de afilierea la un grup”, reaminteşte ea – explicând, poate, de ce cei ca Sonneborn nu au reuşit să se implice în activitatea legislativă. „Fără un grup, nu eşti nimic”, punctează experta.

Deşi cei din afară pot oferi o perspectivă nouă şi onestă, gluma se poate epuiza, avertizează ea. „Dacă şi aceşti tipi au tendinţa de a rămâne prin preajmă mandat după mandat, atunci nu mai îndeplineşte acelaşi scop. Ocupi şi spaţiul cuiva care poate vrea să facă o muncă adecvată”, arată Russack.

Citește și: Adina Vălean, despre schimbările aduse infrastructurii ca urmare a războiului din Ucraina: „Trebuie să ne pregătim pentru viitor”