Farmec, eleganţă, acte caritabile, un pic de nonconformism şi acţiuni sociale utile şi pe placul poporului sunt doar câteva dintre ingredientele principale ale unei Prime Doamne de succes, asigurându-i un plus de imagine până şi celui mai aprig dictator.
Asemenea strategii legate de instituţia Primei Doamne nu sunt deloc o noutate pentru regimurile dictatoriale şi nu lipsesc nici din regimurile democratice, dar cu unele diferenţe.
Cercetătorii germani au studiat această strategie şi modul în care funcţionează şi au ajuns la concluzia că există câteva caracteristici de care dictatorii – şi nu numai ei – au nevoie să se menţină la putere timp îndelungat, iar rolul cel mai important pentru atingerea acestui scop îl poate juca chiar consoarta respectivului.
Asma al Assad, soţia preşedintelui Siriei
Să luăm, de pidă, cazul preşedintelui sirian, Bashar al Assad, a cărui ţară s-a aliat, în urmă cu trei ani, „primăverii arabe”, contestându-i puterea prin ample mişcări de protest ce au divizat ţara şi au scos la
suprafaţă extremismul fanatic, trasnformându-l într-un război barbar, greu de imaginat, soldat cu mii de victime.
Una dintre cele mai interesante controverse, cel puţin pentru jurnalişti, a fost modul de abordare nu atât a dictatorului sirian, cât al soţiei sale, fermecătoarea Asma Assad. În martie 2011, revista Vogue publica un articol despre Asma al Assad, Prima Doamnă a Siriei, născută şi educată în Marea Britanie, la Londra. Acolo a cunoscut-o Bashar pe viitoarea lui soţie, care lucra la o companie de investiţii, în timp ce el studia Oftalmologia.
„Fermecătoare, tânără şi foarte şic – cea mai proaspătă şi atrăgătoare dintre Primele Doamne ale lumii”, scria despre ea revista Vogue. Regimul de la Damasc a pus ochii pe ea, iar Bashar a convins-o şi s-au căsătorit. Frumoasa, inteligenta şi stilata Asma era exact ceea ce îi trebuia regimului autoritar de la Damasc pentru a-şi îmbunătăţi imaginea.
Sung Mai-Ling, soţia fostului preşedinte chinez, generalul Chiang Kai-Shek
Despre PrimaDoamnă a Chinei, din perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, Sung Mai-Ling sau Madame Chiang, soţia generalului Chiang Kai-Shek, numai de bine. Se spune că ar fi oferit Statelor Unite, pentru prima oară, imaginea unei soţii de dictator fermecătoare.
Soţul ei a condus China într-una dintre cele mai tumultoase perioade din istoria Chinei. Kasi-Shek a preluat puterea chiar înainte de declanşarea războiului, iar apoi s–a trezit în mijlocul unui război civil, luptându-se să împiedice instalarea comunismului, scop pentru care s-a dedat unor atrocităţi ieşite din
comun. Istoria vorbeşte despre cel puţin 1 milion de morţi.
Fermecătoarea lui soţie, cu care s-a căsătorit în 1927, la scurt timp după ce el devenise comandant-şef al Armatei Chinei, a ales ofensiva şarmului şi a actelor de caritate, în special. Educată la colegiul Wellesley, Mai-Ling a înfiinţat orfelinate pentru copiii ai căror părinţi fuseseră ucişi în războiul civil. Orfanii, din rândul cărora fuseseră excluşi cei ai soldaţilor comunişti, s-au bucurat de facilităţi deosebite în orfelinatele înfiinţate de ea, având la dispoziţie inclusiv bazine de înot şi terenuri de sport construite pe suprafeţe generoase, cum erau cele din Nanjing.
Soţia lui Kai-Shek a făcut lobby şi pentru acordarea de ajutoare din străinătate pentru orfanii pe care îi îngrijea. În 1943, ea a luat cuvântul în Camera Reprezentanţilor şi a impresionat în mod plăcut asistenţa, fiind foarte convingătoare totodată şi contribuind astfel la obţinerea sprijinului american pentru Foţele Naţionaliste.
În 1949, când regimul soţului ei s-a prăbişit, ea a plecat împreună cu el în exil, devenind apoi Prima Doamnă aTaiwanului, până la moartea soţului ei, în 1975.
Citeşte şi Gheorghe Gheorghiu, printre MARII DICTATORI ai planetei. Cum a fost posibil aşa ceva FOTO ULUITOR
Tran Le Xuan sau Madame Nhu, cumnata fostului preşedinte al Vietnamului
O altă figură legendară a clubului exclusivist al soţiilor carismatice de dictatori, deşi nu era soţia, ci cumnata fostului preşedinte al Vietnamului de Sud, Ngo Dinh Diem, a fost şi Tran Le Xuan, cunoscută ca Madame Nhu.
În această calitate, Madame Nhu, care primise educaţie franceză, era percepută ca fiind cea mai puternică figură feminină din Vietnam, la începutul anilor ’60, fiind tratată ca atare. Madame Nhu s-a făcut cunoscută şi în SUA, chiar dacă acolo era unori criticată.
După ce a câştigat alegerile pentru Adunarea Naţională, în 1956, a devenit o forţă importantă, influenţând legislaţia în sensul acordării unor drepturi sporite femeilor. Chiar dacă apărea adesea în ţinute discutabile, ca, de pildă, purtând rochii strâmte şi scurte, a luptat şi pentru moralitate, încercând să convingă guvernul să interzică avorturile, contraceptivele, adulterul şi divorţul, precum şi saloanele în care se fuma opium şi bordelurile.
În fair-paire-ul său publicat în New York Times scria că era „o femeie frumoasă, bine coafată şi scundă. :i-a pus amprenta vestimentară modificând îmbrăcămintea tradiţională a femeilor printr-un decolteu mai
adânc. Chiar şi când ţinea o cuvântare sau primea diplomaţi, ea devenea un magnet puternic pentru fotografi”.
Madame Nhu era faimoasă şi pentru abilitatea de a-i fermeca şi de a-i convinge pe liderii străini de sprijinul cărora avea nevoie, manevre cruciale pentru ajutorul extern. După ce regimul s-a prăbuşit, a plecat în exil, la Roma, unde a murit, în 2011, la vârsta de 86 de ani.
Michele Duvalier, soţia fostului dictator din Haiti, Jean-Claude „Baby Doc”
Un exemplu emblematic de soţie influentă de dictator din emisfera vestică a fost Michele Duvalier, care a devenit Primă Doamnă în Haiti după ce soţul ei, Jean-Claude Duvalier sau „Baby Doc”, aşa cum i se mai spunea, a venit la putere în 1980.
Michele a făcut eforturi serioase pentru a îmbunătăţi imaginea uneia dintre cele mai corupte şi sărace ţări din lume. A construit spitale şi orfelinate, inclusiv unul special pentru copiii haitieni. Toate aceste acte ale fostei Prime Doamne i-au atras elogii în presă. În 1981, într-un articol din Palm Beach Post scria că soţia preşedintelui „face presiuni asupra soţului ei să înceapă procesul de democratizare în Haiti şi le cere haitienilor să li se adreseze pe numele lor de botez. Cuplul construieşte acum un complex format din unităţi medicale, Biserică şi şcoală, lângă Port-au-Prince, în valoare de 1 milion de dolari, din banii săi personali.”
Michele devenise faţa noului Haiti. chiar şi Maica Tereza s-a implicat alături de ea, în 1981, în acţiuni alături de ea, lăudând-o pe Michelle Duvalier şi spunând că „nu a mai văzut oameni sărmani atât de familiari cu şefii lor de stat aşa cum erau haitienii cu ea” şi că ea a demonstrat că îşi iubeşte poporul nu doar prin vorbe, ci şi prin acţiuni concrete în folosul lui.
Cu toate acestea, nimic nu a împiedicat-o pe Michele să cheltuiască milioane de dolari şi pentru luxul ei propriu. În 1985, în timp ce ţara ajunsese la faliment, ea zbura la Paris ca să facă cumpărături. Ajunsese să cheltuiască 1 milion de dolari într-o singură săptămână. Apoi i-a cerut guvernatorului Băncii Centrale încă 1 milion de dolari şi l-a primit de la acesta. Cu aceşti bani şi-a cumpărat îmbrăcăminte de lux, tablouri şi blănuri,l după cum scrie Raymond Joseph, editorul publicaţiei Haiti Observateur, devenit ma târziu ambasadorul ţării în SUA.
Regimul lui Duvalier a fost răsturnat în 1986, iar familia dictatorului a plecat în exil, în Franţa.