Mlaştina Manchac din Louisiana
Această mlaştină din New Orleans, aflată pe malul lacului Ponchartrain, ar fi bântuită. Legenda spune că acolo sunt lucruri mult mai dubioase decât aligatorii care se ascund printre copaci. Manchac ar fi casa creaturii Rougarou, versiunea cajun a vârcolacului.
Asta nu e tot. Mlaştina ar mai fi bântuită şi de fantoma lui Julia White, o preoteasă voodoo. Legenda spune că White stătea pe veranda casei şi prezicea distrucţia oraşelor din apropiere, cântând: „Într-o zi o să mor şi o să vă iau pe toţi cu mine”. Acest lucru s-a adeverit: în ziua înmormântării sale, în 1915, un uragan a lovit zona şi a distrus trei oraşe din apropiere.
Mlaştina este acum un sanctuar pentru păsări şi o atracţie turistică majoră, din cauza cadavrelor care plutesc pe apă, din când în când. Există şi tururi de noapte, în care se pot vizita morminte comune şi crocodilii cu ochi roşii.
Pădurea sinucigaşilor Aokigahara din Japonia
Această pădure imensă din Japonia este foarte deasă şi silenţioasă, iar viaţa sălbatică nu prea există acolo. În mitologia japoneză, Aokigahara este casa demonilor, dar, recent a devenit şi casa spiritelor oamenilor: începând din anii 1950, peste 500 de oameni s-au sinucis printre copaci.
Ca şi cum acest lucru nu ar fi suficient de înfricoşător, pădurea este plină de oase, cadavre şi flori lăsate de familiile îndurerate ale sinucigaşilor. Turiştii pot vizita zona, însă se recomandă vizitele ghidate, întrucât vă puteţi pierde foarte uşor. În pădure mai puteţi vedea o peşteră cu lilieci dar şi semne pe care scrie „Viaţa este preţioasă! Vă rugăm să vă gândiţi mai bine!”.
Centralia, Pennsylvania
Centralia a fost un orăşel minier, cu hoteluri, biserici, magazine şi peste 20 de baruri. Dar în 1962, lucrurile au luat o întorsătură urâtă: un grup de mineri a ars nişte deşeuri într-o mină abandonată, care servea drept groapă de gunoi. În mină exista cărbune antracit, extrem de inflamabil, care a luat repede foc şi s-a împrăştiat prin toate minele subterane. Focul a durat ani de zile. La începutul anilor 1970, localnicii – deja intoxicaţi cu monoxid de carbon – au realizat cât de gravă era situaţia, după apariţia unor gropi gigantice în zonă, provocate de prăbuşirea minelor. Întrucât operaţiunea de stingere a focului costa prea multă, circa 660 de milioane de dolari, guvernul a decis să evacueze Centralia.
Focul continuă să ardă şi în ziua de azi. În oraşul otrăvitor mai sunt doar câţiva oameni, iar autostrada nu mai trece pe lângă el. Drum spre opreşte brusc, înainte de intrarea în oraş.
Parcul de distracţii din Cernobîl, Ucraina
Nimic nu poate fi morbid decât un parc de distracţii într-un loc al morţii. Anii care au trecut de la catastrofa nucleară au permis reîntoarcerea naturii, printre construcţii: copacii şi iarba au crescut prin crăpăturile din asfalt, deşi zona este încă radioactivă. Parcul de distracţii din Pripyat nici măcar nu a mai apucat să fie deschis.
În loc de râsetele copiiilor, acolo este o tăcere bizară.
Zona poate fi vizitată în grupuri organizate, deşi este încă radioactivă.
Laguna Truk din Micronesia
O lagună frumoasă, aflată la 5.000km sud de Hawaii, pare un loc minunat pentru înot. Dar sub apă, lucrurile devin bizare şi, precum în cazul Cernobîlului, Mama Natură îşi cere înapoi spaţiul, după intervenţia oamenilor. În 1944, forţele aliate au scufundat peste 60 de nave de război şi avioane japoneze, cu oamenii la bord.
Este un loc foarte cunoscut pentru scufundări, întrucât funcţionează ca un fel de muzeu subacvatic. Printre rămăşiţele de metal, se văd măşti, căni de sake şi… rămăşiţe umane. Multe dintre vase au devenit deja recife de corali.