Cele mai terifiante locuri despre care lumea se teme să vorbească

Insula Barsa Kelmes, o poartă între două lumi. În Asia Centrală, între Kazahstan și Uzbekistan, se întinde Marea Aral sau Marea Ostroavelor, care odată adăpostea 1500 de insulițe, scrie efemeride.ro.

Cea mai mare dintre ele este Barsa Kelmes dar și cea mai enigmatică. Insula nu mai este locuită de nimeni de foarte mult timp.
În limba kazahă numele ei se traduce prin insula dispăruților, pentru că toți cei care s-au aventurat în inima ei au dispărut.

Citeşte şi Ce se întâmplă după ce acest bărbat aruncă o piatră în apa. Nici lui nu i-a venit să creadă. VIDEO

Deasupra ei apare o ceață stranie. Sate întregi au fost înghițite de această pâclă care, ca o umbră a morții, pare să-și pândească victimele. Locuitorii dimprejurul insulei sunt convinși că acolo se găsește o poartă între lumi, o poartă a timpului. Se spune că prin această poartă apar adesea în plan real, ființe enigmatice care astăzi nu mai există, păsări cu aripi mari, cu dinți și cioc ascuțit, monştri ai apelor, creaturi ciudate care seamănă cu dinozaurii erei mezozoice. Aici, ceasurile nu mai funcționează, o oră transformându-se într-o zi.

În secolul al XIII lea, în timpul marilor cuceriri ale imperiului mongol, pe această insulă se retrăgea populația din cale acestor hoarde. Când reveneau în locurile de baștină, constatau că erau mai bătrâni cu ani și nu cu luni de zile, cât stătuseră în realitate, pe această insulă.

Insula le înghițise cu lăcomie zeci de ani. În anii 50 insula a început să fie locuită și datorită faptului că temperaturile pe timpul iernii erau mai ridicate. La sfârșitul iernii, populația care se retrăsese pe insulă nu a mai revenit pe continent. Rudele acestora au pornit în căutarea lor. O echipă a rămas la țărmul insulei, iar cealaltă a pornit în interiorul insulei, în căutarea dispăruților. Neîntorcându-se la țărm cea de-a doua echipă, au fost alertate autoritățile.

Citeşte şi Misterul „Triunghiului Bermudelor” a fost DEZVĂLUIT: Ce legătură există cu craterele din Siberia

Acestea au trimis un avion într-un zbor de recunoaștere. Piloții au văzut ceața groasă care acoperea ostrovul. Deasupra pâclei zburau niște obiecte ovale care intrau și ieșeau din ceață. Acele ceasornicelor au început să se miște haotic iar motoarele avionului s-au oprit, pilotul fiind obligat să aterizeze pe insulă.

Discurile luminoase au stat nemișcate, monitorizând echipajul minute în șir.
Autoritățile au trimis în interiorul insulei câini special dresați, pentru a descoperi persoanele dispărute. Aceștia nu s-au mai întors. Autoritățile au luat decizia de a trimite un tanc, închis ermetic, iar pe caroserie au așezat mai multe aparate de măsurat.
Tanchistul a fost instruit să nu iasă din tanc și să mențină în permanență legătura radio cu cei rămași la țărm. Mai mult, tancul a fost legat cu un cablu metalic pentru a împiedica dispariția acestuia. Tancul a înaintat o bucată de vreme, tanchistul raporta ceea ce vede până când transmisia s-a întrerupt. Cei de la țărm au tras tancul spre țărm și au constatat că acesta era acoperit cu un strat gros care semăna cu gheața. Când au deschis tancul au constatat că tanchistul dispăruse.

Insula Envaitenet

Insula se află în Kenya, în traducere însemnând fără de întoarcere. În nopțile cu lună plină se aud urlete înfiorătoare. Pietrele se deplasează dintr-un loc în altul, lăsând urme vizibile ale deplasării lor. În unele zone ramurile copacilor se împletesc atât de des încât omul nu poate pătrunde. Localnicii povestesc că noaptea apar niște ciudățenii înalte de peste doi metri, înfricoșătoare. Cei care le-au văzut își pierd conștiința subit, zăcând așa minute în șir.

Oamenii mor în condiții ciudate iar copiii dispar fără urmă. Marinarii au raportat că în zona respectivă au observat niște obiecte zburătoare care ies din apă cu o viteză colosală. Specialiștii explică aceste fenomene prin faptul că lacul de pe insulă este de origine vulcanică și gazele pe care le degajă provoacă viziuni. Cum rămâne însă cu dispariția populației de pe insulă?

Saint Simon – ostrovul blestemat

Așezată în nord-vestul Spaniei, pe această insulă s-au petrecut evenimente nefaste, nenorociri. Se spune că ostrovul a fost blestemat de un preot și de atunci se întâmplă fenomene greu de explicat. Din cauza acestor nenorociri, insula nu este locuită. Se spune că insula este un tărâm al morții, un teritoriu blestemat.

Mostre din gheață au fost duse la Moscova pentru a fi cercetate și s-a ajuns la concluzia că particulele sunt de origine necunoscută.
Vadim Cernobrov, cercetător rus, vorbește despre faptul că pe insulă ar fi amplasată o bază a extratereştrilor, iar pâcla este un scut de protecție a acesteia. În prezent insula este nelocuită, iar autoritățile au interzis accesul.

În anul 1830, aici a fost construit un lazaret pentru bolnavii de lepră. Din cauza faptului că insula era prea mică pentru numărul mare de persoane bolnave de lepră, a fost construit un pod care a unit această insulă cu cea mai apropiată insulă, numită San Anton. Plajele insulei deveniseră loc pentru aruncarea cadavrelor, înflorise comerțul cu carne umană iar tâlhăriile erau la ordinea zilei.

Odată cu începerea Războiului civil din Spania, insula a devenit loc de detenție pentru deținuții politici. În august 1950, o navă care avea la bord militari de elită franchiști, nu și-a mai atins niciodată destinația. Din cauza curenților puternici nava s-a scufundat. Acestea au fost ultimele suflete pe care blestemul insulei le înghiţea. Printr-un ordin al autorităților, teritoriul a fost evacuat. Insula este pustie și în zilele noastre.