Reporter ROK XAVI: Bună ziua doamna doctor Barbara Montisci. Vă salut!
Magistratul Barbara Montisci: Bună ziua și dumneavoastră!
Rok: Sunt la reporter România TV și vă sun pentru un interviu legat de cazul declanșat în august, în orașul Caracal, care a devenit un caz național, chiar internațional.
Magistratul Barbara Montisci: Da, spuneți!
Reporter ROK XAVI: Practic, este vorba despre dispariția a două tinere, unii spun că au fost arse de vii, alții spun că aceste fete au fost văzute în Italia. După spusele anumitor persoane, acest individ a făcut trafic de minori din România către Italia, transportând mai mulți copii în Italia în scopul prostituției, răpindu-i. Acum, să începem cu întrebările. Doamna doctor, dumneavoastră cu ce vă ocupați?
Magistratul Barbara Montisci: De profesie sunt psiholog și psihoterapeut, de mai mulți ani lucrez în domeniul psihologiei juridice. În speță, mă ocup de tot ce înseamnă branșa psihologiei pusă în serviciul Justiției.
De mai mulți ani sunt și judecător onorific pentru tribunalul de minori, pentru că în Italia, precum și în alte țări din Europa, există aceste tipuri de tribunale specializate dedicate exclusiv drepturilor și tutelării minorilor, unde profesioniști de formație psihologică, sociologică și medicală își oferă competențele și profesionalismul în interesul copilului pentru a se ajunge la decizii care să țină cont atât de protecția copilului, cât și de situația juridică. Astfel, acest tribunal poate lua decizii specializate atunci când este vorba de situații care implică copii.
Reporter ROK XAVI: Ați mai lucrat cu cazuri unde erau implicați copii de origine română?
Magistratul Barbara Montisci: Cazuri unde erau implicați copii români, da. În sensul că fie din poziția de consultant sau magistrat, m-am confruntat cu realitatea problematicii copiilor de origine română.
Asta nu înseamnă, evident, că e vorba doar în cazul lor de tratamente rele aplicate copiilor, abuzuri sau prejudecăți, dar cu siguranță naționalitatea română este destul de prezentă în cazuistica mea.
Reporter ROK XAVI: Cu ce fel de cazuri v-ați confruntat legat de copii români?
Magistratul Barbara Montisci: Problemele de care m-am ocupat erau în majoritate cazuri unde copii erau abuzați. Veneau din familii în care nu le erau asigurate tratamentele medicale necesare, nu erau școlarizați sau nu aveau parte de protecția pe care ar fi meritat-o.
Apoi cazuri de copii de origine română, adoptați prin procesul adopției internaționalecare, ajungând apoila adolescență au început să dea dovadă de comportamente negative, însemnând că nu mai frecventau școala, începuseră să folosească droguri sau frecventau medii nocive.
Asta făcea ca familia, fie în mod direct, fie cu ajutorul unui asistent social, prin intermediul școlii, ne aduceau la cunoștință despre aceste cazuri care demonstrau un nucleu familiar ce trecea prin dificultăți. Dificultăți care apăreau fie prin conștientizarea faptului că adolescentul a fost abandonat sau lucruri ce țineau însăși de faptul că în familia adoptivă avea disfuncționalități.
Apoi, indirect, cunosc problema traficului de carne vie. În Italia, cele 2 naționalități care sunt celmai des întâlnite când este vorba de minori care sunt supuși proxenetismului sunt tinerele nigeriene și cele românce. Dar, ca experiență profesională, nu m-am ocupat niciodată direct de astfel de cazuri.
Reporter ROK XAVI: Cum vedeți dumneavoastră fenomenul prostituției, chiar și în cazul persoanelor adulte, când vorbim despre români?
Magistratul Barbara Montisci: Este, evident, o problemă îngrijorătoare, dar eu cred că cel mai îngrijorător lucru când este vorba despre acest fenomen este faptul că datele pe care le avem sunt mult mai puține, prin comparație cu datele reale. Mă refer la faptul că datele care ne parvin, mai ales în ultimii 3 ani, vorbesc despre cazuri foarte puține, dar în realitate știm că fenomenul este probabil foarte acoperit, ascuns.
Acești minori implicați în traficul de carne vie, tocmai din cauza vulnerabilităților lor, și din cauza datelor foarte puține pe care le avem, am putea spune că la un momendat devin pur și simplu invizibili și percepția pe care noi o avem, eu cred ca încă nu corespunde realității . Trebuie să facem multe, Italia a făcut și face, țineți cont că sistemul italian de protecție e operativ din anul 2000.