Se credea, de mult, că vestul muntos al Americii de Nord s-a format în urma mişcării unei plăci subacvatice denumită Farallon. În urmă cu milioane de ani, placa tectonică s-a mişcat înspre est, sub continent, trăgând cu ea insule, până când acestea au fost zdrobite, formând lanţurile muntoase din vest.
Un grup de cercetători spune, însă, că procesul a implicat nu una, ci mai multe plăci tectonice, care rămân ascunse adânc în mantaua Pământului.
Cercetătorii de la Universitatea Ludwig Maximilians din Munchen şi de la British Columbia Geological Survey au folosit tomografia seismică, adică undele cutremurelor, pentru a creat o hartă tri-dimensională a acestor plăci tectonice masive, care acum s-ar afla la circa 800-1.900km adâncime sub suprafaţa Pământului.
Rămăşiţele acestor plăci, potrivit liderului studiului Karin Sigloch şi colegului său Mitch Mihalynuk, arată aproape ca nişte pereţi verticali, groşi de sute de metri.
Autorii spun că plăcile nou-denumite Angayucham şi Mezcalera ar fi existat sub mări dispărute de mult. Ei susţin că acestea au fost făcute ca un sandwich de placa nord-americană care se mişca înspre vest şi de plăcile Farallon, care se mişcau înspre est.
Sigloch a descoperit că plăcile sunt mai reci şi mai dense decât rocile înconjurătoare din mantaua Terrei şi că undele seismice şi-au schimbat viteza în timp ce treceau prin ele, dezvăluindu-le locul.
Studiul a fost publicat miercuri, în revista Nature.